Cvartetul elementelor

Despina Drăgulinescu

          Încerc un soi de sfială când e să vor­besc despre lucrurile care mă înconjoară atât de firesc, încât nici nu le mai observ exis­tenţa. Despre dragoste, prietenie, disperare, fericire, iar acum despre pământ, apă, aer, foc. Nici nu poţi vorbi despre fiecare în parte fără a le aminti şi pe celelalte.
          Pământul, în marea lui bunătate, răsplăteşte pe fiecare cu câte un dar: pentru Apă el este punctul terminus, locul unde ea se aşază în râuri, lacuri, mări şi oceane. Aerului îi dăruieşte pădurea, iar pentru Foc îşi sacrifică uneori copacii.
          Despre Apă s-au spus şi s-au scris atât de multe, încât te întrebi ce ai mai putea adăuga fără să cazi în banal; dar mă  rezum doar la relaţia ei cu celelalte elemente: Pământului îi mulţumeşte pentru stabilitatea pe care i-o oferă, întreţinând prin prezenţa ei tot ce e viu la suprafaţa acestuia. Aerului, pentru că o primeneşte, îi întoarce prospeţimea în stropi fini şi răcoritori. Relaţia cu Focul este însă mai complicată. Încearcă să-şi fure unul altuia teritoriul, înfruntările sunt dramatice, iar rezultatele rareori previzibile. Puterea Apei stă în perseverenţa cu care, în timp îndelungat, mo­delează chiar şi piatra. Focul însă îi dă un alt fel de putere, pe termen scurt; o trans­formă în aburii capabili să mute munţii pe loc, nu în secole, şi se îmbată de această putere până la epuizare.
          Aerul, în libertatea lui de mişcare, pare că n-ar avea nevoie de niciunul dintre celelalte trei elemente. Doar aşa, ca un răsfăţ, se joacă risipind ţărâna de pe faţa Pămân­tului, dansează unduitor când se lasă încălzit de Foc şi se înfioară împrospătat şi răcorit de Apă. De aceea, acceptă cu o anume nobleţe să coexiste în armonie cu ceilalţi, în cvartetul elementelor primordiale.
          Focul găseşte un aliat de nădejde în Aer, care îi menţine „înflăcărarea“. Apa îl stinge, pământul îl înăbuşă.
          Dumnezeu a creat omul plămădindu-i trupul din pământ şi apă. A suflat apoi asupră-i aer divin, însufleţindu-l, i-a dăruit arderile trupului şi pe cele ale spiritului, astfel ca natura să-l recunoască prin cele patru elemente, pe care el să le recunoas­că la rându-i şi să le ocrotească.
          Iar omul...
          Dar aici începe altă poveste.

Despina Drăgulinescu

Cvartetul elementelor

» anul XXIII, 2012, nr. 7 (266)