• Am văzut şi citit numărul 9 al revistei Poesis internaţional, pe coperta căruia Alexandru Muşina se joacă de-a pistolul la tîmplă. Învaţă să dansezi sau du-te la culcare!, îndeamnă duios poetul, în­tr-un eseu în care depune mărturie că poezia „e o femeie sensibilă, sufletistă chiar, dar atît de pretenţioasă“; apoi ne aduce dovada, citînd cîteva nume, toate de... domni, ce încarnează pentru el „Marea Doamnă, Poezia“ şi la care se întoarce mereu, spre a le recitit „nu doar teoriile, ci şi, în primul rînd, minunatele poeme“: „Baudelaire, Rimbaud, Mallarmé, Ezra Pound, T. S. Eliot, Apollinaire, Fernando Pessoa“, cu toţii „magiştrii mei“. Lăsînd orice glumă (adică teorie) la o parte, microantologia selectată de Claudiu Komartin dovedeşte că Muşina a dansat bine. Două comentarii critice interesante, Dan-Liviu Boeriu despre Vişniec şi Cătălina Matei despre Maria Banuş. O Lecţie de poezie cu Andrei Codrescu, multă poezie străină în traducere, imagini, pictopoeme, fotografii, totul în excelente condiţii grafice. De! aproape că îţi vine să spui, sărind cuvîntul din mijloc: Luxe... et volupté.