Alverna

Amalia Lumei: Străzile, locuri arhitecturale umplute de energiile trecătorilor şi poveştile lor, sunt sistemul circulator al oricărei urbe. Unele, încărcate de parfumul istoriei, ajung puncte de referinţă în geografia locurilor. În Europa, spre deosebire de SUA (unde străzile sunt notate, simplu, cu numere), există o atenţie specială în  numirea străzilor. Întâlnim astfel străzi purtătoare de nume istorice, geografice, nume de personaje marcante din cultura universală etc. De multe ori trecem pe o stradă, ştim cum se numeşte, sau dacă nu, poate citim tăbliţa cu  inscripţia, poate rostim denumirea ei zilnic dispecerului de la firma de taxi... dar oare ştim cu adevărat istoria ei? Există în Cluj o stradă Alverna. De unde vine denumirea acestei străzi?

Lukács József: Numele de Alverna este legat de viaţa Sfântului Francisc. Din Vieţile Sfinţilor este cunoscut faptul că un conte, stăpânul unor domenii întinse în Toscana, a dăruit întemeietorului ordinului franciscan un munte izolat, potrivit pentru rugăciuni şi meditaţie. Acest munte se numeşte în limba italiană La Verna şi în latină Alverna. Sfântul Francisc s-a retras pe acest munte, unde, în timpul rugăciunilor, a avut viziuni minunate, iar pe corp i-au apărut stigmatele, cele cinci răni asemănătoare cu cele ale lui Iisus căpătate în timpul patimilor. Acest munte Alverna, pe care ulterior a fost construită o biserică a ordinului franciscan, a devenit un loc sacru pentru creştini, un loc al cărui nume este sinonim cu viaţa de ascet, un tărâm al rugăciunii şi retragerii în sine. După acest munte Alverna din Toscana a fost numită iniţial o grădină a franciscanilor din Cluj, mai apoi un mic cartier aflat la marginea oraşului Cluj, iar după un timp, după construirea caselor în acea zonă, numele a fost moştenit de strada Alverna. Ca fapt interesant, trebuie amintit că numele Alverna s-a păstrat şi în deceniile comunismului. Poate tovarăşii nu au ştiut ce înseamnă.

A. L.: De ce a primit această parte a oraşului Cluj un nume atât de legat de ordinul franciscan?

L. J.: În anul 1929 ordinul franciscan a cumpărat o livadă de trei hectare în hotarul oraşului Cluj, în locul numit Becaş, şi aici a construit o mănăstire, un convent, cum ar fi mai corect să spunem, şi o biserică având hramul Preasfânta Inimă a lui Iisus. Fraţii au dorit să amenajeze în acel loc, aflat pe atunci la marginea oraşului, o oază de linişte, potrivită rugăciunii şi meditaţiei, întocmai ca muntele La Verna din Toscana. Dar au mai avut în vedere şi altceva: franciscanii au avut o tipografie în Cluj, Tipografia „Sfântul Bonaventura“, unde lucrau fraţi călugări şi fraţi laici. Cum se ştie, pe atunci în tipografii se lucra cu litere de plumb, fapt care pricinuia deseori probleme de sănătate. Astfel că Alverna din Cluj era şi un loc de recreere pentru cei care munceau în această tipografie, un loc unde puteau să îşi petreacă timpul la aer curat.
           În relativ scurt timp, Alverna, cum au fost numite de clujeni mica biserică şi grădina din jurui ei, a devenit un loc de pelerinaj al catolicilor din oraş.

A. L.: Se ştie  cine a construit biserica şi conventul?

L. J.: În primul rând trebuie amintit fratele preot Trefán Leonárd Dávid OFM, gardianul conventului franciscan de la Cluj. El a avut un rol-cheie în întemeierea şi funcţionarea Tipografiei „Sfântul Bonaventura“ din Cluj, a fost redactorul editurii şi al revistei ordinului şi tot el a fost cel care a construit conventul şi biserica Alverna. Realizarea acestei viziuni a fratelui Trefán Leonárd a cauzat şi probleme de ordin financiar. Trebuie să avem în vedere că ridicarea construcţiilor de la Alverna a avut loc imediat după 1929, în anii marii crize economice, din donaţiile credincioşilor, din câştigurile Tipografiei „Sfântul Bonaventura“ şi din împrumuturi bancare. S-a întâmplat că datorită crizei s-au diminuat atât donaţiile, cât şi comenzile tipografiei, iar fraţii călugări au avut probleme cu rambursarea împrumutului contractat pentru construcţie. Asta a fost, se pare, cauza pentru care în 1932 fratele Trefán Leonárd a fost trimis într-un alt convent al ordinului. În anii războiului, el a revenit la Cluj şi aici a murit, în toamna anului 1945.
           Arhitectul care a proiectat şi a construit Alverna a fost Elemér Moll. Între 1909 şi 1919 şi 1940 şi 1946, a ocupat funcţia de inginer-şef al oraşului Cluj. Pe lângă câteva duzini de vile şi case din oraş, a proiectat şi construit, în stilul Bauhaus al epocii, Palatul Uzinei Electrice, Teologia Greco-Catolică, azi Academia de Muzică, clădirea Băncii Transilvania din bulevardul Eroilor, Gimnaziul Reformat de Fete, azi Liceul „Apáczai Csere János“, Abatorul (demolat la începutul anilor 2000), clădirile Parcului Sportiv „Iuliu Haţieganu“ şi casele pentru familii cu mulţi copii din cartierele oraşului, în Gheorgheni, Mănăştur şi Gruia, aşa-numitele case ONCSA. Între 1944 şi 1946, după trecerea frontului, el a condus lucrările de reconstrucţie a clădirilor publice din oraş.

A. L.: Ce s-a întâmplat cu Alverna după 1945?

L. J.: Nicolae Balotă a evocat Alverna în fragmentele publicate până în prezent din Abisul luminat. El povesteşte într-un loc că în anul 1948 se plimba uneori cu graţioasa Dorli Blaga spre Alverna, loc pe care îl descria ca fiind un parc delăsat al mănăstirii franciscanilor izgoniţi şi ruine de care avea grijă un paznic bătrân. Tot Nicolae Balotă aminteşte, chiar în mai multe locuri, că de la mănăstirea franciscană Alverna, aflată înspre partea de est a Clujului, unde el în tinereţe venea la slujbă, şi unde în singurătatea cu parfum de crin a bisericii îi era îngăduit să cânte la orgă, se pot vedea admirabile amurguri violete peste oraş şi peste Munţii Gilăului.
           Alverna clujeană a ajuns în această stare de degradare în urma jafului şi a stricăciunilor pricinuite de armatele care au trecut prin Cluj în toamna anului 1944. Stăpânirea comunistă a dizolvat ordinele călugăreşti şi bunurile lor au fost naţionalizate. Asta s-a întâmplat şi cu Alverna. În primă fază a fost transformată în sanatoriu pentru copii bolnavi de TBC, mai apoi aici s-a mutat o instituţie a Ministerului Agriculturii. Biserica a fost transformată şi ea. Altarul şi cele patru clopote ale Alvernei au fost salvate de distrugere şi luate de către parohul micii biserici catolice „Neprihănita Inimă a Mariei“ de pe strada Arieşului, unde se află şi în prezent.

 

Lukács József (interviu cu Amalia Lumei)

Alverna

» anul XXIII, 2012, nr. 4 (263)