Irina Lucia Mihalca

 

Simţi, spune-mi, tu simţi?

Simţi, spune-mi tu simţi
bătăile inimii noastre? – respiraţii,
tăceri de lumină,
muguri ce pulsează seva vieţii
prin picăturile ploii din noi.

Simţi, spune-mi tu simţi
roiuri de fluturi multicolori care
ni se perindă prin primăvara iubirii? fiorii
pe aripile cărora plutim?
căutări, magie, vis,
durere, zbor, dorinţă, regăsire, renaştere!

Simţi, spune-mi tu simţi
paşii Destinului ce ne pierd
cărările în balansul fără sfârşit?
Un fulger atinge marea formând perla
din timpul ce se-ascunde într-o lacrimă!

Simţi, spune-mi tu simţi
bătăile inimii noastre? – respiraţii,
tăceri de lumină, 
inocenţă de gesturi şi gânduri,
acel puf de păpădie ce vine,
vine şi pleacă
cu primul fir de vânt
ce va trece pe la porţile sufletelor noastre.

Fără frontiere este sufletul omului,
doar când ne adoarme
este cu adevărat acolo unde îşi doreşte –
amprente de neşters sunt atingerile
petalelor de vis trăit, adânci inspiraţii
din curcubeul de culori...


Ducheşhţzâ, spuninji tini ducheşhţzâ?

Ducheşhţzâ, spuninji tini ducheşhţzâ
cumu batu a noastri ininji? – duhurli,
tâţzeri di lunjinâ,
bâbuchi ţzi dau njiedzlu a banâiei
pitu chicutli a ploiurlor ditu noi.

Ducheşhtzâ, spuninji tini ducheşhtzâ
aţzei mulţzâ şhi îmşhaţzâ fituri cari
nâ si pirindâ pitu primveara vreariei? cutrimburări
pi arichili ţzi azbuiuramu?
câftări, ligâturi, yisu,
dureari, azbuiuratu, mirachi, unâ nauâ aflari, unâ nauâ fţzeari!  

Ducheşhţzâ, spuninji tini ducheşhţzâ
cumu batu a noastri ininji? – duhurli,
tâţzeri di lunjinâ,
mâcsânji lucri şhi minduieri,
aţzelu pufu di pâpâdii ţzi yini,
yini şhi fudzi
cu protlu hiru di vintu
ţzi va’s treacâ pi la porţzâli a suflitilor a noastri.

Fârâ di mardzânji iasti suflitlu a omlui,
maşhi cându nâ bagâ tu somnu
cadialihea iasti aclo iu va –
seamni di ni aşhtirdzeari suntu
atindzerli di pitali di yisu bânatu, adânţzâ aizvuri 
di’tu muşhuteaţza di buiei...

 

Irina Lucia Mihalca

Simţi, spune-mi, tu simţi? / Ducheşhţzâ, spuninji tini ducheşhţzâ?

» anul XXIII, 2012, nr. 3 (262)