Poeme de Sonia Elvireanu


Revelion 2012

Azi paşii mei poartă
cumpăna dintre ani.
Nesiguri, drumul nu ştiu,
doar pipăie cu talpa
pământul-asfalt.
Paşii mei poartă încă
miresme de brad în bocanci,
glasul mut al iubirii
zi de zi înrobită de alţii,
azi rănită mai mult ca oricând.
Coboară în ceţuri
la fel de nesiguri ca ieri,
nu uită pe drum, între ani,
visul schilod şi amar
ce ţi-l serveşte aproapele
picur cu picur,
să uiţi că exişti
ca aerul dimineţii.
Nimeni nu înţelege tăcerea,
glasul amuţit, care urlă în tine.
Ură, prostie, orgoliu,
cortegiul zdrenţuit, fără fard,
apasă anii din rănile tale
şi nu se resorb.
Doar ochii deapănă
în zări frumuseţea,
palmele o ating,
şi fiecare formă creşte
înlăuntrul tău verticalitatea
pe care omul nu o învaţă nicicând.


Şacalul

Ziua se-aşterne altfel
pe sufletul dezgolit.
Urlă şacalul a pradă,
zarea însângerată
în ochi se prelinge
ca o lance de foc.
Izbeşte nesigur,
noroiul frământă
în braţ şi în creierul gol.
Ura  striveşte orbita,
fire atârnă-n nămol,
setea nepotolită,
homini-lupus,
fiara flămândă.
Şacalul orbit de mirosuri
nu vede îngerul mort.

 

Sonia Elvireanu

Poeme

» anul XXIII, 2012, nr. 3 (262)