Simion Dima

          Uniunea Scriitorilor din România şi Asociaţia Scriitorilor Bucureşti anunţă cu tristeţe încetarea din viaţă, în urma unei grele suferinţe, a prozatorului, editorului, istoricului literar SIMION DIMA (n. 14 noiembrie 1930, Sântana). Absolvent al Facultăţii de Filologie din cadrul Universităţii Bucureşti, a fost redactor al revistei Contemporanul (1953-1955), după care s-a transferat la Timişoara, unde a activat ca publicist şi editor. Ca director al Editurii Facla (1972–1979), a editat numeroase volume de literatură, lingvistică, medicină etc. A publicat volume de proză: Urmele duc la Nera, nuvele şi povestiri; Mielul negru, roman; Amintiri de astă-vară (povestiri pentru copii); Puntea însorită sau Steaua polară (eseuri); Ecoul munţilor, povestiri şi nuvele; a scris piesa de teatru pentru copii Tică şi Mică în excursie (în colaborare cu Valentina Dima), jucată pe scena Teatrului de Păpuşi din Timişoara. A îngrijit ediţii din operele unor scriitori bănăţeni clasici: Victor Vlad Delamarina, Ăl mai tare om dîn lume, versuri, proză memorialistică, scrisori, ediţie îngrijită şi prefaţată de Simion Dima; Camil Petrescu, Trei primăveri (creaţii camilpetresciene din perioada bănăţeană a scriitorului); Victor Vlad Delamarina, Ăl mai tare om dîn lume, poem ilustrat de Done Stan.
          Prin dispariţia lui Simion Dima, literatura şi lumea literară românească suferă o dureroasă pierdere