teascul de dincolo de ţara făgăduită

Ioan Barb

m-au pus pe un cântar
şi m-au tăiat cu paloşul
în două bucăţi
jumătate alb jumătate negru
din sângele curs printre felii
îşi adăpa Iordanul apele
pietrele îmi strigau
treci în Canaan
ţara din spatele negurii

când am sosit
noaptea nu mai purta veşminte de doliu
îşi arunca podoabele
în faţa porţilor cetăţii
se desfătau ochii pietrelor

mă îndemnau să aştept
al treilea strigăt de luptă

se vor prăbuşi zidurile Ierihonului
rătăceau umbrele după stârvuri

săgeţile otrăvite nu mă vor atinge
la ceasul ispitei pe scările fierbinţi
umbra îşi va opri curgerea
se va retrage trei paşi
aşteptând ca ziua să îşi deschidă porţile
mă vor părăsi mai întâi gândurile întunecate
urmând prin nisipuri calea jidovului rătăcitor

apoi voi zdrobi în teasc gândurile de pace
limpezind cuvinte şi trecând mai departe
cum am trecut Marea Roşie
şi apele mari ne-au deschis drum
cu mâinile suflecate

 

Ioan Barb

teascul de dincolo de ţara făgăduită

» anul XXIII, 2012, nr. 2 (261)