Petra (Iordania)

Minerva Chira

Paradisul din ochii viţeluşului
renunţînd atît de greu la placenta ce-l strîngea
îl descopeream plimbîndu-mi palma pe botul umed
(de culoarea pietrei oraşului uitat 1000 de ani)
întins timid spre gura mea
                      *
Ai apărut, îi murmuram puiului pe cele 750 de trepte
anihilînd nasturi minusculi
din jurul capului ferecat în membrană
nu cu zestrea lăsată de pisică
ci cu gingăşia furişării în aşternuturi rîvnind
formele din Defileul Siq în care îmi visez iubiţii
pentru a fi scrisă în cuneiformă, în sanscrită
                      *
Destin de albină – întîia brînduşă, primul ghiocel
Freamăt ca şi cînd aş şterge în stîncă
găuri norocoase, falus, elefanţi, caravane, beduini
Lîngă Fîntîna leului – despicări cu aripi nelumite
în Triclinium – dezlipiri cu trompa
Pe Locul Sacrificiului – desprinderi cu degete aiurite
                      *
Între Mormintele nabateene ascunde-te, viţeluşule
La Teatru retrage-te, puiule
În Mănăstirea Al Deir închide-te, floare
Din voaluri, marame, eşarfe încinse –
splendori create de rupturi
mugete, triluri, miresme
şi-o sfîntă risipă de soma, ambrozie, licoare

 

Minerva Chira

Petra (Iordania)

» anul XXIII, 2012, nr. 2 (261)