Leonida Lari

          Uniunea Scriitorilor din România şi Asociaţia Scriitorilor Bucureşti anunţă cu profundă tristeţe încetarea din viaţă a poetei LEONIDA LARI.
          Leonida Lari (pe numele real Liuba Tuchilatu) s-a născut la 26 octombrie 1949 în satul Bursuceni, judeţul Bălţi, Republica Moldova, într-o familie de învăţători. După studii de filologie română absolvite la Chişinău, a fost colaborator la Muzeul de Literatură „D. Cantemir“ din Chişinău (1971-1973), redactor la revista Literatura şi arta (1985-1988), redactor-şef al primei publicaţii în grafie latină din Republica Moldova – Glasul naţiunii (1988-2003).
          A fost autoarea a 24 de volume de poezie şi proză şi traducătoare din poezia universală. Leonida Lari a debutat cu mari dificultăţi, din cauza cenzurii ideologice, cu placheta Piaţa Diolei (1974). Au apărut apoi alte cărţi, între care Mitul trandafirului (1985), Scoica solară (1987), Insula de repaos (1988), Dulcele foc (1989, 1991; Premiul Mihai Eminescu al Academiei Române), Anul 1989 (1990), Lira şi păianjenul (1992), Epifanii (1994), Scrisori de pe strada Maica Domnului, Lunaria (1995), Infinitul de aur (2001).
          Leonida Lari s-a aflat printre fruntaşii mişcării de emancipare naţională din Basarabia în anii 1988-1991. A fost deputat în Sovietul Suprem al URSS (1988-1990) şi membru al Biroului Permanent al Frontului Popular din Republica Moldova între 1990 şi 1992. Între 1990 şi 1997 a activat în Liga Creştin-Democrată a Femeilor din Moldova. A fost deputat în Parlamentul României (1996-2008).
          Prin dispariţia Leonidei Lari, literatura română suferă o dureroasă pierdere.