Victoria Ana Tăuşan

          Uniunea Scriitorilor din România şi Asociaţia Scriitorilor Bucureşti anunţă cu durere încetarea din viaţă a scriitoarei VICTORIA ANA TĂUŞAN. Scriitoarea s-a născut la 16 septembrie 1937, la Borod, judeţul Bihor, a fost poetă, eseistă şi traducătoare. A urmat şcoala generală la Beiuş şi Salonta, liceul la Oradea (1948-1955) şi Facultatea de Drept la Universitatea din Bucureşti, absolvind în 1960. A debutat cu versuri în 1950, la ziarul Crişana din Oradea, iar editorial cu volumul Cadenţe, apărut în 1963. A colaborat la Scrisul bănăţean, Steaua, Contemporanul, România liberă etc. A fost soţia istoricului literar Marin Bucur.
          În anul 1966 au apărut volumele Cadenţe şi Culorile complementare, iar apoi Metamorfoze (1968), Existenţe (1969) şi Catharsis (1970). Au urmat, cu o cadenţă susţinută, alte cărţi, precum Imn (1974), Cartea zilelor (1975), Cartea nopţilor (1977), Recitativ (1980), Relief (1981) etc.
          Victoria Ana Tăuşan a tradus din Paul Claudel şi din Friedrich Nietzsche (Aşa grăit-a Zarathustra) şi a publicat eseuri: Ion Pillat: Ceremonia naturii (1972) şi Paul Verlaine (1974). A îngrijit, în 1976, în colaborare cu Marin Bucur, Dicţionarul de rime eminescian şi a dat versiuni din scrierile Elenei Văcărescu şi ale Iuliei Hasdeu. În 1983 i s-a acordat Premiul Uniunii Scriitorilor.
          Prin dispariţia Victoriei Ana Tăuşan, literatura română suferă o regretabilă pierdere.

***

Victoria Ana Tăuşan

» anul XXIII, 2012, nr. 1 (260)