Mariana Şora

          Uniunea Scriitorilor din România şi Asociaţia Scriitorilor Bucureşti anunţă cu profundă tristeţe încetarea din viaţă, în ziua de 19 decembrie 2011, a scriitoarei MARIANA ŞORA. S-a născut la 26 mai 1917, la Budapesta. A fost o remarcabilă prozatoare, traducătoare şi eseistă.
          A urmat şcoala primară la Institutul „Notre- Dame“ din Timişoara, apoi Liceul „Carmen Sylva“, absolvit în 1934, şi Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Bucureşti (1934-1938). A susţinut licenţa în sociologie şi în filologie (germană şi franceză). Căsătorită, în 1939, cu Mihai Şora, au plecat împreună la Paris, pentru continuarea studiilor, ca bursieri ai statului francez.
          În 1940 a obţinut, la Sorbona, diploma în limba şi literatura franceză, iar în timpul războiului (1944), la Grenoble, o licenţă în engleză. În 1948, Mihai Şora întreprinde o călătorie în România; nu se mai poate înapoia la Paris şi întreaga familie se repatriază. Mariana Şora a devenit, în 1950, asistentă la Catedra de germană a Facultăţii de Filologie bucureştene, de unde va fi destituită în 1952, apoi lexicograf la Institutul de Lingvistică, A avut o prodigioasă activitate de traducere în şi din română, precum şi dintr-o limbă străină în alta (germană, franceză, maghiară). A colaborat, de asemenea, la Gazeta literară, Viaţa românească, Secolul 20, Manuscriptum, România literară etc.
          Prima carte de autor, monografia Heinrich Mann, îi apare în 1966, urmată de culegerea de studii, eseuri şi articole Unde şi interferenţe (1969), consacrată unor scriitori români şi străini. În 1972 se pensionează, iar în 1977 se stabileşte în Germania, la Köln, apoi la München. Colaborează la periodice ale exilului românesc (Curentul, Limite, Dialog) şi la postul de radio BBC. După 1990 îşi reia colaborarea la reviste din ţară (Ramuri, Orizont, Adevărul literar şi artistic, Manuscriptum, Litere) şi continuă să publice proză şi memorialistică.
          A scris volumul O viaţă-n bucăţi (1992), rememorare autobiografică, alt memorial, Cenuşa zilelor (2002). Proză scurtă, psihologică, cuprinde volumul Filigrane (2000), urmînd după foarte scurtul roman Rătăcire (1995).
          Covârşitoare numeric au fost cărţile tălmăcite, printre care scrieri de Goethe, Thomas Mann, Franz Kafka, Heinrich Böll, Willi Bredel, Eugen Ionescu, Karl May, Arnold Hauser, Siegfried Lenz, Jan Petersen, Luise Rinser. Din româneşte a tălmăcit opere de M. Blecher, Ioan Slavici (în franceză), N. Filimon, I. L. Caragiale, B. Ştefănescu Delavrancea, Mihail Sadoveanu, Camil Petrescu, Mircea Eliade, Gherasim Luca, Zaharia Stancu, D. R. Popescu, V. Voiculescu, Nicuţă Tănase (în germană). Scriitori maghiari din România au fost transpuşi în germană.
          Prin dispariţia Marianei Şora, literatura română suferă o însemnată şi dureroasă pierdere.