George Vulturescu

Drojdie pură

Motto:
„... Asemenea seri se întorc, zice-se de demult,
în taina lor le plăcea meşterilor cei vechi să
întruchipeze unele legende sacre...“
 (Mateiu I. Caragiale, Craii de Curtea-Veche)


Row, orbul, ştie mai mult decât mine & ceilalţi
uneori îşi ia ochiul de sticlă şi-l pune în pahar
în faţa noastră
din orbitele lui, zvâr:
    stoluri de păsări
    albine
    reptile solzoase

Ochiul din pahar pare o labă de lupoaică tăiată:
i se descleştează ghearele din teaca solzoasă când
se dizolvă în pahar
„Sângele de lupoaică, întăreşte Row, asta beau“

Râdem. Noi bem ce e în comerţ. În rând cu lumea.
Vine în control o echipă de la Garda Financiară.
Dau să ia o probă din paharul lui:
„Nu e din comerţ, zice Row, e o secreţie a ochiului
meu…”

„Licoarea asta nu poate fi decât din contrabandă“,
se strâmbă gardistul
şi trage o duşcă înainte de-a pleca.

Alteori, până când mai stingem câteva pahare,
din nămolurile ochiului său răsar nuferi de onix
„– Dacă i-am privi, aţi vedea şapte îngeri:
îşi încarcă desagii cu minereuri şi le urcă
pe şapte scări până la ochiul cel mare, violaceu,
în care şi dispar…“

„Contrabanda, se pare, e veche de când lumea“,
zeflemeşte Varlaam.

Spre dimineaţă Row, cherchelit, râdea şi el
într-un colţ
Curioşi, îl întrebam ce vede.

„– Vă văd pe voi, zice, cum purtaţi în mâini
un tron de lemn negru, încrustat. Mulţimea din
jur vă aclamă, lemnul lui arde şi voi nici nu ştiţi …“

„Poate că ochiul orb nu-i decât o ramă, ne spune
Alexandru, unde, din pasta uleiurilor, nu rămân
decât aburi…
Drojdie pură, aburi eram şi noi aseară…
Nici limbile de foc ale Gheenei nu ard mai rău
decât ardea trupul Monei, dansatoarea,
când am purtat-o în braţe, pe ring…“ 

 

Poem George Vulturescu

Drojdie pură

» anul XXII, 2011, nr. 12 (259)