O altă viziune asupra sentimentelor:
consecinţele

Încercam să vorbesc despre iubirea 
care te face să cânţi sub balcoane.
Şi… nu mă uita. O să-ţi plătesc pentru asta.
Palmele tale sunt cele mai periculoase:
  nu fac zgomot şi nu lasă amintiri.

La răsăritul soarelui au încetat sărutările
  între ocazionalii îndrăgostiţi.
Până şi valurile – cele ce ajunseseră cu bine la ţărm –
păreau să aibă o atitudine, o stare de spirit răzgândindu-se în
silabe.
Pluteau spre ţărmul pustiu undeva, cândva,
   când te strânsesem în braţe.

Nişte pungi de plastic şi câteva bidoane golite de amintiri.
Amintirile unei vacanţe.
De aceea nu mai avem aceeaşi umbră:
   răsărise soarele de după eclipsă.
Eram singuri pe pământ şi ne bănuiam.

Traian T. Coşovei

O altă viziune asupra sentimentelor: consecinţele

» anul XXII, 2011, nr. 12 (259)