Drepturile omului

A respira, a trăi, a visa, a fâlfâi zadarnic pe fruntea marilor
                                                                       idealuri:
                                                                         iată drepturile omului.
Aşa e lumea străină pe care o înlocuim
          cu un bâlbâit de aripe stinse numit în batjocură zbor…
O legiune străină unde se uită pentru ce lupţi, pentru ce mori, ce
aştepţi…

Doar stânga morţii e de partea dreptăţii,
          iar sfârşitul acestui război ni-l vor povesti
                  vinovatele umbre dezosate de cuvinte.

Tu ce-ai făcut pentru mine? M-ai uitat fără să mă numeşti adevăr?

Stau împreună cu orbul, cu surdul şi cu mutul
pe o plajă siciliană îmblănită de tăcere.
Am compasiunea babelor din tramvai
care-mi dau un bilet pentru următoarea călătorie. Spre ce?
Suntem experţi în arta frigului, trădărilor,
ai greţei de a plăti datoriile zilei de mâine
care se apropie cu labe moi de pisică…
până când ziua aceea se va transforma în uitare.

Drepturile omului: a fi, a trăi, a muri şi a se răzgândi la timp
într-un jacuzzi în care n-au încăput toate curvele trădărilor de
ţară.

Traian T. Coşovei

Drepturile omului

» anul XXII, 2011, nr. 12 (259)