Doina Cetea

Vis

Traversam strada şi am auzit
Că mă strigă cu glas răguşit
Învăluit în alte cuvinte
Bărbatul iubit.
Mi-am întors capul
Ochi nepăsători mă ocoleau
Paşi apăsaţi şi paşi ce abia se auzeau
La fel şi ei în cercuri mici
Şi mai mari mă prindeau.
Vârtejuri de frunze şi pene de păsări
Se iscau din gura uscată
A zidului negru.
Din piatra crăpată
Furnici mici, mici de tot
Mişunau şi se trăgeau una pe alta
De parcă dansau.
Traversam strada, o stradă lată
Lată ca un câmp fără margini
Aşa o vedeam
Şi auzeam cum mă cheamă
Bărbatul cu strigătul lui răguşit
Învăluit în alte cuvinte
În cealaltă parte a străzii
Pe suportul fragil al nisipului galben.
Inima-mi bătea ca un clopot
Când vine furtuna
Bătea nebuneşte ca un ciocan pe fier înroşit.
Unde să fug? Unde să zbor?
Tălpile reci ale nopţii din vis m-au trezit.
Şi mă dor.