Daniel Corbu


Miercuri. Che porta dalla notte?

Doar gîndul repaosului mă poartă
prin burgul cu ulceraţii de toamnă
unde melancolia se-ntîlneşte cu straniul
cîntec al ciorilor
iar Copoul se umple puţin cîte puţin cu întuneric
precum paharele cu negrul vin de Burgundia.
Nu mai cauţi zeii deasupra
nu le mai rîvneşti întîmplările
îi calci odată cu frunzele
odată cu propria spaimă pe scările vechi şi pe-alei.
Che porta dalla notte?
Ce-mi vine dinspre noapte, Mario Luzi?
poco/puţin, acel puţin ce taie mai tare decît spada,
iubirea şi candoarea posomorîte răscruci
de preschimbat visele  de dărîmat pereţii de ceaţă
ai renunţării
unde poţi încerca singurătatea
cu dinţii ca pe monezile zimţate
ca pe imperiale săbii de Toledo.

Daniel Corbu

Miercuri. Che porta dalla notte?

» anul XXII, 2011, nr. 11 (258)