In memoriam Liviu Ciulei

Roxana Croitoru

            S-a stins în noaptea de 25 octombrie, la München, personalitatea cea mai complexă a teatrului românesc, regizorul, scenograful şi actorul Liviu Ciulei.
            Destinat iniţial carierei de arhitect, Liviu Ciulei a absolvit în paralel Conservatorul Regal de Muzică şi Teatru din Bucureşti. A debutat pe scena Odeonului din capitală, în rolul Puck, din Visul unei nopţi de vară. La scurt timp s-a alăturat trupei Teatrului Municipal din Bucureşti, devenit ulterior Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra“.
            Ca actor, scenograf şi director al acestui teatru, între anii 1963 şi 1972, Liviu Ciulei a creat această instituţie teatrală în care a edificat o trupă, cea mai bună din ţară, a cărei faimă a devenit de rezonanţă internaţională.
            Memorabilul spectacol Cum vă place din 1961 a marcat momentul naşterii şcolii moderne de regie românească, „teatralizarea spectacolului teatral“, reteatralizarea teatrului.
            Spectacolele puse în scenă de Liviu Ciulei, Moartea lui Danton, Leonce şi Lena, O scrisoare pierdută, Lungul drum al zilei către noapte, Azilul de noapte, Furtuna, rămân peste timp spectacole de referinţă.
            În anii ’80, după înlăturarea sa de către autorităţile comuniste de la conducerea Teatrului „Bulandra“, s-a stabilit în Statele Unite. A fost director al Teatrului „Vivian Beaumont“ de la Lincoln Center New York (1979-1980) şi director artistic al Teatrului „Tyrone Guthrie“ din Minneapolis (1980-1986). A predat cursuri de arta actorului şi regie la Columbia University şi la New York University. A pus în scenă în Germania, Franţa, Italia, Marea Britanie, Australia şi Israel.
            Pe lângă teatru, opera sa include peste douăzeci de filme, la care a lucrat în calitate de regizor, scenograf sau actor. Dintre numeroasele premii cu care a fost distins pentru creaţia cinematografică, amintim: Globul de cristal, la Karlovy Vary (1969), pentru filmul Valurile Dunării, şi premiul de regie la Cannes (1965), pentru filmul, neegalat încă în cinematografia românească, Pădurea spânzuraţilor. Liviu Ciulei a fost un iscoditor, un descoperitor de noi forme ale expresivităţii teatrale şi poate că această mobilitate i-a întreţinut tinereţea creatoare până la sfârşit.
            Întors în ţară în anii ’90, a fost director onorific al Teatrului „Bulandra“, unde a pus în scenă ultimele sale spectacole: Visul unei nopţi de vară, Deşteptarea primăverii, Hamlet, Henric al IV-lea, Şase personaje în căutarea unui autor.
            Amintim câteva dintre premiile cu care a fost distins în ţară şi în străinătate: Premiul uniter (1996), Premiul de excelenţă uniter (2001), Premiul de excelenţă în cinematografia română (2002), Premiul Tony (echivalentul teatral al premiilor Oscar), pentru remarcabila activitate depusă la Teatrul „Tyrone Guthrie“ din Minneapolis. Liviu Ciulei a fost membru de onoare al Ordinului Arhitecţilor.
            Prin dispariţia sa, teatrul românesc pierde o lume. O lume a nobleţei artistice.

 

Roxana Croitoru

In memoriam Liviu Ciulei

» anul XXII, 2011, nr. 11 (258)