Irina Lucia Mihalca

Timp de-amintire, timp de uitare...

Era un timp când alergam spre tine,
un timp dilatat ce ne îmbrăţişa în secundele sale,
Era un timp când doar lumina din noi conta
Când odată privirile întâlnite,
metamorfoza lui Eu ce devenea Tu acţiona instantaneu,
Când te mirai că-ţi revedeai inexplicabil
imaginea ta pe chipul meu
impregnată de adierea blândă a zefirului,
a apei reflectate de oglinda sufletului nostru.

Era un timp când încă nu ne-am îndepărtat rănindu-ne,
devenind un alt timp.

Doar Helios surâde...
Ştie el ce ştie!

 

Chiro di aminteari, chiro di agârâşeari...

Iara un chiro cându alâgamu catâ tini,
Un chiro largu ţi nâ ambârţita tu a lui sicundi,
Iara un chiro cându maşi ti lumina ditu noi bânamu
Şi cându diunâoarâ nâ andâmasimu mutrita,
Ca tu primitu mini eramu tini aşi diunaoarâ,
Cându ti ciuduseai câ tâ rivideai şi nu achicâseai cum
Vitzuta ta pi faţa mea
Sâturatâ di adiearea blânda a zifirlui
A apâei tu cari sveadi ca tu ghilii suflitlu a nostru.

Iara un chiro cându nica nu nâ dipârtamu snu nâ agudimu
Sâ agiuntzemu un altu chiro

Maşi Helios arâdi...
Ştii elu ţi ştie!

Irina Lucia Mihalca

Timp de-amintire, timp de uitare.../Chiro di aminteari, chiro di agârâşeari...

» anul XXII, 2011, nr. 10 (257)