Cristina Onofre

Măturător

O curte a unei case boiereşti,
o casă cu îngeri.
Vântul, ploaia, trecătorii,
praful, frunzele,
dimineţile,
îl cunoşteau.
Era un simplu măturător.
Simplu ca dimineţile luminoase.
El ştia că mânuirea măturii
însemna mai mult decât blândeţe,
însemna un cântec de mesteacăn,
însemna alei, străzi, porticuri
dar şi hambare
şi grajduri
pline tot timpul
de respiraţia animalelor.

 

Cristina Onofre

Măturător

» anul XXII, 2011, nr. 10 (257)