Cristina Onofre


Tăietor de lemne

Cădeau plopii,
salcâmii,
şi brazii cădeau,
stejarii şi ulmii,
frasinii şi mestecenii...
Numai mireasma lor
nu se pierdea niciodată,
ea se risipea în ierburi
sau pe cărări de pădure,
în ape şi pietre,
căutând apoi copaci
în coaja şi trupul şi seva cărora să locuiască,
mai proaspătă, mai vie.
Mireasma amară,
foşnitoare,
luminoasă,
ademenea mereu
simţurile tânărului tăietor de lemne.
Dar tăietorul de lemne
era, pe rând,
frasin, ulm, mesteacăn, fag, stejar
şi fără să ştie,
urmă a fiecăruia dintre ei.
Fără să ştie.

Cristina Onofre

Tăietor de lemne

» anul XXII, 2011, nr. 10 (257)