Benjamin Fondane – o prezenţă

  

            Dialogul de faţă este una dintre rarele mărturii directe ale lui Cioran despre relaţia sa cu Fondane. Ştim, din amintirile unor prieteni comuni, că Cioran a făcut demersuri pe lângă autorităţile franceze şi Legaţia Română pentru a-i elibera, în martie 1944, pe Fondane şi pe sora sa, Lina Pascal, când aceştia au fost arestaţi la domiciliul din strada Rollin. Mai ştim, de asemenea, că Cioran a sprijinit-o pe Geneviève, soţia lui Fondane, în publicarea postumă a volumului Baudelaire et l’expérience du gouffre [Baudelaire şi experienţa abisului, traducere, studiu, note, comentarii şi anexe de Luiza Palanciuc şi Mihai Şora (volum inedit în limba română)]. Cartea a apărut în 1947, la Éditions Pierre Seghers, cu o prefaţă de Jean Cassou. Din nota editorului, aflăm că textul lui Fondane a suferit câteva intervenţii redacţionale, care ţineau cont de însăşi dorinţa lui Fondane – exprimată în scrisoarea trimisă din lagărul de la Drancy către Geneviève – de a uşura, pe alocuri, unele capitole ample ori de a le concentra pe altele într-unul singur. Nu avem detalii legate de felul în care Cioran a luat parte la aceste corecturi, dacă a fost în posesia şpalturilor, dacă a venit cu sugestii ori modificări. Cert este că avusese acces la gândirea lui Fondane, că discuţiile lor trimiteau deseori la Şestov (Cioran mărturiseşte chiar că era unul dintre punctele lor comune şi că Fondane l-a apropiat şi mai mult de opera filosofului rus). Şi – lucru deloc anodin – că Cioran se simte într-o empatie profundă cu modul tensionat de a fi şi de a a-şi articula gândirea al lui Fondane.

            Fragmente din acest dialog au apărut în Buletinul Societăţii de Studii Benjamin Fondane (nr. 2, toamna 1994). Traducerea de faţă a fost făcută după versiunea integrală a dialogului, care ne-a fost comunicată de către doamna Arta Lucescu-Boutcher.

Luiza Palanciuc & Mihai Şora

Benjamin Fondane – o prezenţă

» anul XXII, 2011, nr. 9 (256)