Andrei Zanca


Reîntoarcere acasă

de câte ori mă reîntorceam în zori sleit
de pe insulă, descuiam uşa în bezna din jur
şi bâjbâind cu o mână după comutator
îi simţeam deîndată botul umed pe dosul palmei

scâncetul de bucurie
când se ridica pe labele dinapoi
sprijinindu-se de picioarele mele.

m-a aşteptat în ultima zi până în zori.
n-a vrut să se ducă înainte de-a nu mă reîntoarce.

apoi, când răzbit de oboseală am adormit
cu o mână în coşul în care zăcea
cu labele împreunate aţintindu-mă

s-a stins uşor în somnul meu.

azi, când nu mai e, nu mai caut în beznă
comutatorul. mă strecor pe uşă
mă aşez încet pe canapea
şi-i simt din nou botul pe mână.

îi văd din nou privirea.
ochii aceia în care era o lumină
atât de lină, atât de curată
încât trecându-mi mâna peste capul catifelat
îmi părea mereu că îl mângâi pe dumnezeu

 

 

Andrei Zanca

Reîntoarcere acasă

» anul XXII, 2011, nr. 9 (256)