Andrei Zanca

Zidul de sticlă

în vorbitorul unei închisori
în care vizitatori şi întemniţaţi
erau despărţiţi printr-un zid de sticlă
am văzut într-o după-amiază târzie
   o femeie şi un câine

şi dincolo de perete un bărbat palid, neras
cu palmele sprijinite de sticla rece.
   nu puteau vorbi.

se priveau doar intens prin peretele de sticlă
şi deodată câinele s-a ridicat în două labe
sprijinindu-se de acest zid într-o încercare
sfâşietoare de a atinge trupul bărbatului
   abia acum recunoscut

gemând de neputinţă, cu tandreţea de odinioară
orice ar fi făcut, oricât de vinovat ori nevinovat
   ar fi fost acest bărbat de dincolo de zidul de sticlă.

poate aici se află răspunsul definitiv, am murmurat
ieşind pe câmpul rece al toamnei peste care
   se lăsa încet înserarea

Andrei Zanca

Zidul de sticlă

» anul XXII, 2011, nr. 9 (256)