Ileana Mălăncioiu

Şi totuşi cît aş vrea

Ci iarăşi sufletul desprins de trup,
acea adiere nespus de uşoară pe care
uneori, în nopţile foarte lungi,
începem s-o vedem cum apare

ca prima jumătate a unui guştere
care speră că îi va creşte iarăşi cîndva
coada în care încă mai simte cînd şi cînd
o lovitură de pe cînd era.

O, ce trist trebuie să fie atunci cînd te doare
chiar partea pe care nu o mai ai şi cînd
rănile-adînci care se simt în ea
pot să se vindece numai în gînd.

Şi totuşi, cît aş vrea să văd o dată un suflet,
să-l ţin în palmă ca pe o pasăre şi să zic:
e sufletul omului acela care sta lîngă noi sub soare
şi din care mă temeam că n-a mai rămas nimic.


E tuttavia come vorrei

Ma di nuovo l’anima staccata dal corpo,
quel soffio incredibilmente leggero che
a volte, nelle lunghissime notti,
iniziamo a veder apparire

come la prima metà di un ramarro
il quale spera che un giorno gli crescerà di nuovo
la coda in cui ancora sente di quando in quando
un colpo come quando c’era.

Oh, come deve essere triste nel momento in cui ti fa male
proprio la parte che non hai più e quando
le ferite profonde che si sentono in essa
possono guarire solo nel pensiero.

E tuttavia, come vorrei vedere una volta un’anima,
per tenerla nel palmo come un uccello e dire:
è l’anima di quell’uomo che sta vicino a noi sotto il sole
e del quale temevo non fosse rimasto più nulla.

                         Traducere în italiană de Danilo de Salazar

 

Ileana Mălăncioiu

Şi totuşi cît aş vrea/E tuttavia come vorrei

» anul XXII, 2011, nr. 9 (256)