Leo Butnaru

Reportaj cu un înger

Un înger s-a autoparaşutat într-un
lan de floarea-soarelui prin care
după aterizare
cu enormă dificultate îşi poartă aripile destul de mari
încărcându-şi-le auriu-impresionist cu polen
din nefericire mai lovindu-şi-le când de o tulpină
când de alta
lăsând câte un smoc de puf câte-o pană pe
aspre tije de răsărită –
şi eu
prind a da stăruitor din coate printre talerele boboase
ca să ajung la înger să-l ajut să iasă la
marginea lanului. Şi
de cum ajung
îi iau cu atenţie aripile
ridicându-i-le deasupra capului deasupra
desimii de floarea-soarelui frunzoasă. Pentru ca
să fiu cât mai înalt şi să ţin aripile cât mai sus
să nu i le agăţ prin talerele răsăritei
prind a merge în vârful degetelor
însă degetele mi se afundă în ţărână şi
mă văd nevoit să păşesc pe întreaga talpă
suferind că nu pot servi îngerul în mod ideal
şi gândindu-mă:
                  Bah! Mama lor de colegi
ce mai reportaj o să-i trag eu despre
mersul anevoios al îngerului prin
lanul ăsta de floarea-soarelui ce bate
spre coacere!

2-3.IX.1996

Leo Butnaru

Reportaj cu un înger

» anul XXII, 2011, nr. 9 (256)