Elizaveta Polonskaia

Epistolie către un cocoş


Cocoşule roşcat, ce bine-ţi este
„Cu-cu-ri-gu!“-ul să ţi-l strigi spre soare.
Dar s-or întâmpla schimbări în soarta ta:
Cândva şi tu vei fi un om, poate – oricare.
Uita-vei cum miroase ţărna după ploaie
Şi gustul râmei din grămezi de bălegar.
Pe vernala-ţi creastă fi-va să-ţi tufleşti
O cască barosană, un – radio-pescar.
Sub aripă – o geantă, lângă piept bombat...
Nu pur şi simplu un „cocoş“, ci „rara avis“!
Şi, dacă-o fi să ne-ntâlnim, cumva-cândva –
Ai putea uita să mi te-nchini, ferice ins...

(1921)

Elizaveta Polonskaia (1890-1969)

Epistolie către un cocoş

» anul XXII, 2011, nr. 8 (255)