Sorin Vânătoru

Moarte violentă în accident de circulaţie

În moartea violentă întotdeauna există o fracţiune de secundă în care Dumnezeu se sinucide inconştient, în care legile cosmice sînt prinse în flagrant delict, capul care intră în parbriz, într-o hărmălaie de fiare şi ruperi, în timp ce aparatul de radio continuă să cînte, iar numărul maşinii nu încetează să impună o raţionalitate a lumii, mă face să mă îndoiesc de sănătatea mintală a Big Bangului, suflul unui astfel de eveniment izbeşte pe veci orice filozofie posibilă, cine vrea să scrie cel puţin genial trebuie să aibă intensitatea subliminală a divinităţii, să aibă un accident de circulaţie violent, să vieţuiască într-un vid desăvîrşit, să se destrame într-un Dumnezeu subit, printre dîre de sînge şi fierăraie, şi să facă la iuţeală portretul-robot al acestei realităţi, despre care se zvoneşte că ar exista, la iuţeală, fiindcă se aude maşina salvării.

Sorin Vânătoru

Moarte violentă în accident de circulaţie

» anul XXII, 2011, nr. 8 (255)