Carmen Manuela Măcelaru

                     Cu tine

sunt foarte bogată când iubesc/ nici nu am nevoie să ies în curte/ să privesc cerul înstelat/ îmi iau o pagină A4 şi desenez asteriscuri/ aici este curtea mea/ şi cerul/ şi el/ nici măcar nu-l sun/ îmi fac o colibă/ desenez doi copii/ un băiat şi o fată/ un podeţ pe sub care trece un râu/ de la un capăt al altuia al foii/ multe flori mici/ petale/ afară este frig/ cu creionul fac o buclă/ şi încă una/ scormonesc în foaia albă cu un beţigaş poate dau de el/ focul iese din coş/ se vede din stradă/ semn că suntem acasă/ aş fi vrut să scriu ceva pentru el/ ceva să se bucure când citeşte pagina asta/ să fie ca un cadou mic cu fundă roşie/ pe care să-l desfacă bucuros şi brusc să se dea doi paşi în spate/ de frica iepurelui care a sărit şi el la doi paşi/ la fel de speriat/ nu ştiu ce să îi spun azi/ ceva aşa complicat să-i tremure oasele/ el să se închidă repede la geacă de teamă să nu-i iasă aripile pe la cusături de bucurie

Carmen Manuela Măcelaru

Cu tine

» anul XXII, 2011, nr. 7 (254)