Carmen Manuela Măcelaru

 

                    O lume nevăzută

în tine am călătorit şi ziua, şi noaptea
cu trenul, cu avionul
cu sandale, cu picioarele goale
pe mirişti, prin mlaştini
prin multe păduri
am stat lângă sobă împreună când afară ningea
am alunecat pe tobogane
ne-am dat în leagăne
de oameni fericiţi temporar
am spart nuci
cu impresia că am făcut cele mai miraculoase lucruri

în tine am văzut cele mai frumoase muzee
cele mai vechi scrieri erau pe umerii tăi de lut
uscaţi la soare ca nişte bulgări de argilă
în tine m-am înfăşurat ca o mumie
pregătită pentru toate vieţile
mi-am scris pe sarcofag numele dinaintea naşterii

în tine am văzut cei mai puternici cai appaloosa
cum alergau pe ziduri rupestre
am colindat toate peşterile cuibărite în oase
pajiştile cu turme de bizoni
şi ascultam cântecele indienilor sioux
ţi-am ucis de câteva ori copiii, soţia
am dat foc la casa în care chipul ţi se schimba
după fiecare noapte de dragoste

Carmen Manuela Măcelaru

O lume nevăzută

» anul XXII, 2011, nr. 7 (254)