Simona-Grazia Dima


                    Negură

Acela care şi-nainte
de Avram ne ocrotea
profită de neatenţia generală,
se face copil îmbujorat
şi sare fără grijă-n râu.
Nici azi, nici mâine ei nu-nţeleg
legea calmă, tot ce preface
piatra-n nisip şi dă înconjur
caselor, aerul muzical,
încărcat de ghirlande şi păsări.
Noi auzim, dar pe fundalul ropotului de mortiere.
Căzuţi pe gânduri lâng-un pahar
cu apă, simţim cum trec pe-aproape,
neobservate, viaţa, moartea, iar el veghează.
Alături, în bucătărie, mâncarea-n clocot e sfinţită.
Ştiinţa neînarmată a înţeleptului
colindă peste hornuri, fantomă solitară.
Indiferenţa nebuloasă, prin care beţivii
aleargă răcnind, cu braţe ridicate,
cerând atâtea lucruri,
ne întristează brusc.

 

Simona-Grazia Dima

Negură

» anul XXII, 2011, nr. 7 (254)