Carol Iancu

          Voronca, fratele meu

Voronca, fratele meu, prea repede-ai plecat
Şi ai uitat să-mi spui la revedere
Ai plecat ducând cu tine secretul, descoperirea ta
Formula Absolutului, sărutul de la Brăila şi Paris
Cireşii-n floare, cânturile de Vineri
Aleph, beth şi ghimel ale paradisului veşnic
Din copilăria ghetoului

Voronca, fratele meu, prea devreme-ai plecat
Şi nu ţi-am cunoscut chipul de alchimist
Frământarea din minte, gândurile intimiste
Demersul revoluţiei tale pacifiste
Şi setea ta de dreptate

Voronca, fratele meu, în eprubetele tale
Ai amestecat focul sacru cu simfoniile de flori
Şi le-ai dictat mineralelor cuvinte de aur
În care viaţa ta întreagă s-a topit la căldura
Unei iubiri temătoare

Voronca, fratele meu, capul tău imortalizat în nori
De către Marc Chagall, corpul tău de oţel, de Turn Eiffel,
Dac-ai şti cât aş fi vrut să-ţi vorbesc
Despre izvor, despre cânturile idiş, despre elanurile refulate
Şi angoasele unei lumi de mult uitate
În Occident

Voronca, fratele meu, prea repede-ai plecat
Şi ai uitat să-mi spui la revedere
Ai plecat ducând cu tine secretul, descoperirea ta
Formula Absolutului, sărutul de la Brăila şi Paris
Cireşii-n floare, cânturile de Vineri
Aleph, beth şi ghimel ale paradisului veşnic
Din copilăria ghetoului

 

Carol Iancu

Voronca, fratele meu

» anul XXII, 2011, nr. 6 (253)