Poemul copacilor
(Omagiu de primăvară)


De Silvia Chiţima


                              Copacii se află în solda Frumosului.
                              Înfrunzesc în fiecare primăvară,
                              Pe gratis!

Stejarul s-a născut în
Iesle de jar
Şi poartă o Coroană de Raze
Sau fraze,
Tăinuite încă de la Facerea lumii.
Crengile-i răcoroase...
Dacă le dai la o parte,
Mai poţi zări licărind
Steaua Magilor, de departe.

Pinul a fost un suspin
Al unui amurg ca o rană,
Pierdut cândva
Pe Marea Mediterană.

Bradul a fost un Bard
Cu ochii verzi care ard
Şi nu se mai ştie
Cum a păşit curajos
În Veşnicie.

Fagul a fost un melancolic
Fag got,
Un Fagot în armură
De „Do“, „Re“ şi „Mi“
Rătăcit pe pustii.

Molidul pare să fi fost
Un vechi Lied,
Puţin cam livid
Zburând pe fereastră
Către o zare albastră.

Iar Vişinul e o rudă secretă
A lui Vişnu,
Dar şi un Baldachin roşu-închis
Pentru vişine
Şi vişinate boabe de Vis.

Teii au fost odinioară
Atei,
Până s-a născut Domnul
Ca un Soare, în ei.

Nucul ar fi fost
Un eunuc
Sau, mai degrabă, un Duce
Care ascundea sfios
O teorie „in nuce“.

Nufărul era şi mai este
Un cufăr,
cu Lumină
Divină
Plutind pe Lac!

Un adevărat leac,
Împotriva funinginii
Nopţilor din acest veac.

Arţarul a fost un Ţar
Care avea şi o Arţară
Sau Arţarină,
Năzuroasă precum o
Mandolină.

Plopii... au fost Popi
În sutane de Puf
Psalmodiind cu năduf
Din Psaltiri Înstelate
Versete de aur
De mii de carate
Întinse măiestrit pe o aţă
Pentru nunta zorilor,
De dimineaţă.

Măslinul a fost un
Mângâietor Evantai,
Care alina ameţeala
Îngerilor,
Cu rău de înălţime
Din Rai.

Castanul a fost un castelan
Din Castalia,
Îi zburau vrăbiile prin păr
În timp ce inventa la clavecin,
Cu priviri împânzite,
Vârtejuri şi fugi de castane
Îndrăgostite.
Sau se uita, fără glume,
Printr-o Lunetă de azur,
În cealaltă lume.

Mărul a fost o cămară
De împărat,
Unde se încuiau
Pe timp de iernat,
În foiţe de ceară,
Esenţele
Tuturor miresmelor
De primăvară.

Cât priveşte Salcia,
A fost o poetesă
Cu strălucitoare brăţări
De Rouă,
Care ştia să scrie
Declaraţii de dragoste pe ape,
Când Plouă.

 

Silvia Chiţimia

Poemul copacilor (Omagiu de primăvară)

» anul XXII, 2011, nr. 5 (252)