Poeme de  Petru Cârdu


Hărţile şi vânătorii

Câteodată vânătorii de aer
nu mai au nevoie de moarte
câteodată îşi ascund armele utile
cultivându-şi oboseala

câteodată armele utile
sunt mai utile decât moartea
şi un popor de năluci
se îngână cu hărţile

şi câte o nălucă iese la vânătoare
în manualul de istorie
în timp ce în hău rătăceşte cartograful
în tratatul de uitare

şi zboară şi zboară în visul vânătorilor


Imn pentru statuile moarte

A murit încă o statuie în oraş
umilă cu leopardul în braţe
concavă şi posacă
după ce fiii statuilor
au fost copleşiţi de glorie
după ce fiicele lor mânioase
au trecut strada
năpădită de ierburi
în oraş se auzea numai orga
cu limbă de junglă
mireasa cu ochi verzi
temătoare şi umedă
cu leopardul în braţe
iar statuia care nu ştia că e statuie
a traversat strada

călăul

În tabloul cu ramă violetă

De la o vreme la alta
se înalţă şoldurile
coboară zorile

copiii nenăscuţi ştiu totul
câmpia-i fragilă dedesubtul lor

în aceeaşi seară
se vede se aude se şopteşte se ştie
se înalţă zorile
coboară şoldurile
şi ţipă copiii nenăscuţi
în vacanţele orgasmelor

în tabloul cu ramă violetă
Paul Delvaux surâde şi foloseşte 
fără greş penelul
la rubrica Fapte (în ceaţă)
şi Acte (tulburi)
din viaţa cotidiană