Petru Cârdu a plecat în eternitate

Lucian Marina

          În dimineaţa zilei de 30 aprilie 2011, subit, de la Spitalul din Vârşeţ, a plecat în eternitate Petru Cârdu, renumit ziarist şi publicist, poet, traducător, critic literar şi editor.
          Născut la 25 septembrie 1952, la Sâmianăş (Barice), s-a şcolit în satul natal şi la Vârşeţ, unde a absolvit şi liceul, la secţia în limba română. A făcut studii de literatură iugoslavă şi universală la Universitatea din Belgrad, precum şi de istorie şi teorie a artei, la Bucureşti.
          În anii studenţiei a fost membru în redacţia revistei Tribuna tineretului, iar apoi şi în redacţia revistei Lumina, Polja, în colegiul de redacţie al publicaţiilor Societăţii de Limba Română din Voivodina etc. 
          A debutat cu versuri în anul 1968, în paginile săptămânalului Libertatea, iar editorial doi ani mai târziu, cu volumul de poeme Menire în doi.
          În anul 2008, la 40 de ani de la debutul său literar, Petru Cârdu publică şi cartea cu un titlu mai mult decât simbolic, Complicitate. Pentru această antologie, autorul a selectat poeme din cinci volume anterioare, publicate din 1974 şi până în 1998.

  Poetul nu are vârstă. Nu-mi amintesc de debut. Îmi amintesc doar de un manuscris pe care l-am   pierdut aflându-mă la Lacurile Plitvice, acum în Croaţia. Manuscrisul se intitula ,,Menire“. Făceam   curte unei domnişoare. Asta era menirea poeziei. Astăzi, însă, nu mai pot face curte, deoarece şi   cele mai înzestrate muze au devenit extrem de capricioase şi tot mai greu bat la uşa imaginaţiei   mele, pururea deschisă. Le mai trag eu şi de plete, le mai mângâi pletele. Câteodată ,,oglinda“ îşi   revine la forma iniţială, iar eu îl privesc în oglindă pe cel de-a doilea eu, pe cel de-al treilea...

          Aceasta a declarat, într-un interviu, renumitul scriitor şi traducător care se exprima la fel de bine şi în limba română, şi în limba sârbă, fiind un foarte bun cunoscător al celor două literaturi, română şi sârbă. În acest sens, este covârşitoare contribuţia sa la cunoaşterea reciprocă a celor două literaturi şi culturi, prin traducerile pe care le-a făcut şi prin bogata sa activitate editorială, prin munca de publicist şi ziarist de marcă, profesie căreia i-a rămas devotat şi după ce, la sfârşitul anului 2010, a ieşit oficial la pensie.
          Din anul 1984 s-a angajat la Radio Novi Sad, Redacţia programului în limba română. La început era corespondent din Vârşeţ, iar apoi, în calitate de comentator şi redactor al emisiunii ,,Radiospectru“, a îmbogăţit viaţa culturală prin textele şi interviurile cu personalităţi din ţară şi de peste hotare, justificând privilegiul de a fi ziarist la Radioteleviziunea Voivodinei.
          Petru Cârdu a dialogat de la egal la egal cu personalităţi din lumea scrisului precum Miloš Crnjanski, Dušan Matic´, Miodrag Pavlovic´ şi Milorad Pavic´, Mircea Eliade, Emil Cioran, Constantin Noica, Eugen Ionescu, Marin Preda şi Nichita Stănescu, Günter Grass, Ezra Pound şi Czeslaw Milosz.
          În cercurile literare de pe varii meridiane ale lumii, Petru Cârdu a fost cunoscut ca preşedinte al Comunei Literare din Vârşeţ, KOV, renumita casă de editură pe care a înfiinţat-o împreună cu legendarul magician al poeziei Vasko Popa şi în fruntea căreia s-a găsit mai mult de două decenii.
          Petru Cârdu a instituit Premiul European pentru Poezie, pe care Comuna Literară din Vârşeţ l-a decernat deja de 17 ani unor cunoscuţi poeţi din întreaga lume: Justo Jorge Padrón (Spania), Viaceslav Kupriianov (Rusia), Julian Kornhauser (Columbia), Ştefan Aug. Doinaş (România), Tomas Tranströmer (Suedia), Charles Simic (SUA) Titos Patrikies (Grecia), Miodrag Pavlovic´ (Serbia), Roberto Mussapi (Italia), Eugenio de Andrade (Portugalia), Reiner Kunze (Germania), Tadeusz Różewicz (Polonia), Paavo Haavikko (Finlanda), Paul Muldoon (Irlanda/SUA) şi Ana Blandiana (România). Premiul European pentru Poezie pe anul 2010 al Comunei Literare din Vârşeţ a fost conferit poetei Vesna Parun.
          Petru Cârdu, incontestabil, a avut o sensibilitate poetică ieşită din comun, astfel că şi Premiul European pentru Poezie a fost decernat unor personalităţi din lumea literelor care au fost candidaţi potenţiali şi pentru Premiul Nobel din domeniul literaturii.
          Poemele lui Petru Cârdu în limbile română şi sârbă au văzut lumina tiparului în Serbia şi în România, opera lui fiind tradusă şi în limbi de circulaţie mondială. Încă din 1981, publică bilingv placheta Pronumele/Zamenice, la KOV şi la Editura ,,Libertatea“, apoi volumul de versuri Căpşuna în capcană apare în limbile română, sârbă (Jagoda u klopci) şi engleză (The Trapped Strawberry). Cartea În biserica Troia a fost tipărită şi în limba sârbă, în anul 1992, la Editura Rad din Belgrad.
          Tot la Belgrad îi pare şi volumul Ljubičasto mastilo, tipărit şi în limba română, sub titlul Cerneala violetă, în anul 1998, an în care la Editura ,,Pasărea Măiastră“ din Craiova vede lumina tiparului şi placheta de versuri Şcoala exilului. În 2003, la Editura Rad din Belgrad, publică volumul Moj gradjanski šešir (Pălăria mea de cetăţean), iar în 2004 volumul Saučesništvo (Complicitate). Ultima carte a lui Petru Cârdu tipărită la Editura ,,Libertatea“ din Panciova a fost volumul de poeme alese Complicitate, care a apărut în 2008.
          Petru Cârdu este şi autorul unor importante antologii, precum Popodne u gradu (După-amiază în oraş), antologie de poezie românească din Voivodina, apărută în anul 1983, apoi Efemera mea veşnicie (din lirica slovenă), Antologija rumunske poezije (Antologia poeziei române) apărută în anul 1991, la Editura Svetovi din Novi Sad, pentru ca în anul 1995 să publice şi o antologie a poeziilor lui Blaga, Božja senka (Umbra lui Dumnezeu), la Editura Rad din Belgrad.
          Petru Cârdu a fost coordonator al Consiliului artistic al Teatrului Profesionist Român din Voivodina – Secţia în limba română a Teatrului Naţional ,,Sterija“ din Vârşeţ. Înfiinţat în 1949 şi închis după numai şapte ani, în 1956, Teatrul Profesionist Român din Voivodina, începând din toamna anului 2003, a început să trăiască cea de-a doua tinereţe, cu premiera spectacolului Teatru descompus – omul-ladă de gunoi, de Matei Vişniec, în regia lui Iulian Ursulescu.
          Pentru activitatea în domeniile literaturii, traducerilor, activităţilor editoriale şi teatrale, Petru Cârdu a primit importante premii, începând cu Premiul Festivalului iugoslav pentru Poezie, conferit în anul 1980, la Titograd.
          Casa Sterija a fost sediul KOV în perioada 1981-2006, când acest edificiu a fost confiscat pe motivul că trebuie retrocedat proprietarului expropriat, un act săvârşit ilicit, care a reuşit doar să-l dezamăgească, nu însă şi să-l dezarmeze pe cel care a fost spiritus rector şi spiritus movens al acestei mişcări literare la Vârşeţ.
          Petru Cârdu a desfăşurat şi o remarcabilă activitate în cadrul Societăţii de Limba Română din Voivodina, înfiinţată în anul 1962 de regretatul om de ştinţă, profesorul universitar dr. Radu Flora, renumit cărturar, scriitor şi critic literar, lingvist şi dialectolog, lexicograf şi lexicolog, autor de dicţionare, manuale şi antologii. De altfel, lui Petru Cârdu i-a fost decernat Premiul de excelenţă al acestei societăţi, pentru excepţionala contribuţie la  dezvoltarea şi cultivarea limbii române literare, la stimularea şi propagarea creaţiei literare, la permanenta propăşire a activităţilor desfăşurate de SLR în nobila sa misiune cultural-ştiinţifică, în rândurile românilor din Serbia.
          Prin plecarea dintre noi a acestui magician a cuvintelor, în urma acestei personalităţi rămâne un vid. Este o grea pierdere pentru creaţia literară şi cultura Serbiei, pentru cultura şi literatura română, iar uşurare este doar faptul că Petru Cârdu a plecat în eternitate.
          Funeraliile celui care a fost Petru Cârdu au avut loc luni, 2 mai 2011, la cimitirul din Vârşeţ.

 

Lucian Marina

Petru Cârdu a plecat în eternitate

» anul XXII, 2011, nr. 5 (252)