„... am primit un mesaj de la o scriitoare din Belgrad care-mi spunea
că a citit, şi nu-i vine să creadă, că a murit Petru Cârdu. Mi-am amintit
că-l citisem în Apostrof, apoi că, mi se pare, ţi-a tradus şi ţie o carte. [...]
A doua zi plecam la Timişoara. Vorbisem cu el cu numai două zile înainte
şi ne dădusem întâlnire la Timişoara, unde noi mergeam să deschidem
o expoziţie despre deportările în Bărăgan de pe graniţa iugoslavă.
Urma să vorbească şi el la vernisaj. Am ajuns pentru înmormântare
şi i-am pus în sicriu afişul pe care îi apărea pentru ultima oară numele
de om viu. Avea 59 de ani şi reuşise să transforme un mic-orăşel
într-un centru cultural internaţional.“

Ana Blandiana
(fragment dintr-o scrisoare)