Ileana Mălăncioiu

  

Coşmar

 

Întreg oraşul era plin de morţi,

Ieşiseră pe strada principală

Aşa-mbrăcaţi în hainele de gală

Pe care cît eşti viu nu prea le porţi.

 

Treceau rîzînd şi nu-i puteam opri,

Păreau că nu mai înţeleg deloc

Că sînt prea mulţi şi nu mai este loc

Şi pentru cei care mai sîntem vii.

 

Ne-nfricoşa grozav fantasticul delir,

Dar stam şi ne uitam uimiţi, ca la paradă,

Căci fiecare-aveam pe cineva pe stradă

Şi n-am fi vrut să fie închis în cimitir.

 

Incubo

L’intera città era piena di morti,
Erano usciti sulla strada principale
Vestiti in quegli abiti di gala
Che da vivo non indosseresti.

Passavano ridendo e non potevamo fermarli.
Sembrava proprio non capissero
Che erano troppi e non c’era più posto
Per noi che eravamo ancora vivi.

Ci terrorizzava il fantastico delirio,
Ma restavamo e guardavamo stupiti, come ad una parata,
Poiché tutti avevamo qualcuno in strada
E non avremmo voluto che fosse rinchiuso nel cimitero.

Traducere în italiană de Danilo De Salazar

Ileana Mălăncioiu

Coşmar

» anul XXII, 2011, nr. 4 (251)