Ileana Mălăncioiu 

Deşert

Atunci cînd unul dintre noi nu va mai fi,
Cînd pentru cel rămas singur va fi foarte tîrziu
Şi va aştepta să se culce pe un pat din tinere ramuri
Între cele două lumi se va face pustiu.

Vom trece prin pustiu cum trece o cămilă
Nu prin urechile acului, ci prin pustiu,
Ne vom sprijini pe propriile noastre cocoaşe
Şi vom bea însetaţi din izvorul viu.

Deşert şi deşertăciune e totul
Vor spune cei care ne vor vedea,
Dar noi nu vom aştepta să ieşim din deşert
Şi aşteptarea noastră nu va fi grea.

Vom fi doi dromaderi care se caută unul pe altul
Şi vom călca prin nisipul încins fără jale,
Ştiind că deşertul pe care-l străbatem
E singura noastră cale.

 

 

Deserto

Allora quando uno di noi non ci sarà più,
Quando per colui che è rimasto solo sarà molto tardi
E aspetterà di coricarsi su un letto di giovani rami
Tra i due mondi si formerà il deserto.

Attraverseremo il deserto così come passa un cammello
Non per la cruna dell’ago, ma attraverso il deserto,
Ci appoggeremo sulle nostre gobbe
E berremo assetati dalla sorgente viva.

Deserto e vanità è tutto
Diranno coloro che ci vedranno,
Ma noi non aspetteremo di uscire dal deserto
E la nostra attesa non sarà pesante.

Saremo due dromedari che si cercano l’un l’altro
E calpesteremo la sabbia rovente senza pena,
Sapendo che il deserto che percorriamo
È la nostra unica via.

 

Traducere în italiană de Danilo De Salazar

Ileana Mălăncioiu

Deşert

» anul XXII, 2011, nr. 4 (251)