Nicolae Mocanu


Facerea zilei

Dimineaţa – cînd zorile cad
„săbii de gheaţă pe umeri de crin“
de pe buzele raiului sau din funduri de iad
adunîndu-se vin
truditorii măritului chin

La orele cinci cînd banchize albastre
desprinse de ţărmuri se mistuie – alunecă
în alb – umbre fiastre
se sting lîngă pleoapele noastre

Nu întreba de ce ochiul lor se întunecă

Dimineaţa – cînd singuri rămîn
decît singurătatea mai singuri – la orele cinci
universul întreg îşi deschide păgîn
pleoapele – tu ţi le stingi

Nu întreba de ce-i zgomotul acela
Săbii de întuneric sfîşie – spintecă
albastrele banchize – (visele de la
rana-începută se vindecă)

Ascultă numai scrîşnetul greu
al naşterii zilei – Tu cazi în somn
peste tărîmul acela al tău
domn – singur domn şi stăpîn – singur domn...

 

Nicolae Mocanu

Facerea zilei

» anul XXII, 2011, nr. 4 (251)