Nicolae Mocanu


Printre cuvinte

La mare eram al
oglinzilor crescute între două cuvinte
printre fiorduri cutreierate de vînturi subţiri
printre frunzele-ngheţate sub
paşii noştri iluzorii

La mare eram al
blîndelor animale polare
ce-şi lipeau răsuflarea uşoară
de geamurile străvezii

Dincolo de ele era noapte

Azi nici nu mai ştim
de era chipul nostru cel ce-l vedeau
sau al lor
de erau urmele noastre
cele ce rămîneau în faţă
pe-obrazul îngheţat al zăpezilor
spulberate
sau erau úmbrele lor
închipuite-n oglindă
Úmbrele noastre sau urmele lor
în oglinzile dintre două cuvinte

La mare eram al
lor – Şi mergeam cu spatele-înainte
prin viaţă
unul către celălalt
de-aceea ne-am văzut cînd era prea tîrziu

printre cuvinte ca
printre oglinzile memoriei
alunecînd subţiat

Nicolae Mocanu

Printre cuvinte

» anul XXII, 2011, nr. 4 (251)