Fondul de manuscrise blagiene din colecţia dnei Elena Daniello

Marta Petreu

            Cu două zile înainte ca la Paris un român cu sentimentul demnităţii naţionale, dl George Brăiloiu, să fi cumpărat fondul românesc de documente Cioran, pentru a le aduce înapoi în ţara de unde au plecat, am aflat că acum, la 50 de ani de la moartea lui Blaga, manuscrise de-ale sale se împrăştie în cele patru vînturi.

Este vorba anume despre manuscrisele blagiene aflate în proprietatea dnei Elena Daniello. Prin moartea doamnei Daniello, care, se ştie, a fost ultima inspiratoare a filosofului, tot ce s-a aflat în posesia ei s-a împrăştiat în patru vînturi.

Scrisorile lui Blaga către Elena Daniello, aşa-numitele „scrisori către fiica lui Paracels“, din care noi am publicat în Apostrof cîteva la începutul anilor 1990, au plecat, aşa am aflat, în Germania, la urmaşii dnei Daniello. Vor avea oare aceste fastuoase scrisori de dragoste în amurg soarta fastă a scrisorilor lui Eminescu şi Veronica Micle, vor fie ele recuperate cîndva, vreodată, şi publicate în România? Aş vrea să fie aşa!

Manuscrisul traducerii blagiene a Faust-ului goethean se află, aşa am aflat, undeva la Cluj. Am văzut documentul, acum vreo 10-12 ani, la doamna Daniello acasă. Pot spune chiar că l-am ţinut în braţe, pe genunchi: două volume format A4, legate; înăuntru, pe coli de hîrtie de texturi diferite, cu cerneluri de culori diferite, întreaga traducere, recopiată de Blaga cu devoţiune – căci pentru iubita sa. Din cîte ştim, dna Daniello i-a cerut ea însăşi lui Blaga să-i facă o copie de mîna lui. Iar Blaga i-a făcut-o. Sigur, nu putem exclude gîndul că Blaga voia, poate, şi să îşi pună la adăpost un exemplar al traducerii şi că găsise acest adăpost la doamna Daniello. „Obiectul“ era emoţionant – şi fascinant. Gîndul că e ca şi pierdut mă doare. De ce nu l-a donat dna Daniello Bibliotecii? De ce nu s-a gîndit, atunci cînd mai era în viaţă şi putea să gîndească limpede, că singura ei posteritate lungă este aceea legată de Blaga? Nu ştiu. Ştiu că îşi arăta comorile cu precauţie, că le ţinea sub cheie şi că era aproape imposibil s-o faci să îţi arate mai mult de două obiecte într-o singură vizită.

             Îmi mai amintesc un obiect miraculos pe care mi l-a arătat într-o seară: un mărţişor, cu broşa în formă de carte, din metal nenobil. Doamna Daniello primise mărţişorul de la soţul ei, de la doctorul Daniello. Iar Blaga i l-a înnobilat: a scris, pe o bucată de hîrtie de unu pe doi centimetri, bucată de hîrtie pe care a îndoit-o, astfel încît au rezultat patru „file“ de carte, un catren. Da, cu scrisul lui inconfundabil, a scris, ca un miniaturist medieval, patru versuri prin care să înalţe broşa de mărţişor a iubitei sale. Am ţinut în mînă mărţişorul acesta, minunîndu-mă cît de inspirate pot fi  faptele dragostei. Nu ştiu unde se află acum mărţişorul cu preţioasa filă, mai mică decît o foiţă de ţigară – probabil la gunoi. Nu ştiu unde se află fotoliul pe care se aşeza Blaga în casa Daniello. Nu ştiu unde s-au risipit acum alte manuscrise de-ale lui Blaga.

Aforismele tîrzii ale lui Blaga, pe care le ducea doamnei Daniello unul cîte unul, erau scrise pe fîşii de hîrtie, fîşii apoi răsucite ca o ţigară. I le înmîna pe furiş, cînd ea îi întindea mîna, iar „Helen“ le transcria într-un caiet, cu scrisul ei, iar la următoarea întîlnire îi înapoia autorului fîşia scrisă. Iar el o ardea. Aşa se face că pentru aforisme nu există un manuscris Blaga, ci doar unul Elena Daniello. Unde sînt aforismele, adică manuscrisul de scrib al dnei Daniello? Dar alte poeme, scrisori, obiecte mici de la Blaga?

Am aflat că un pacheţel s-ar afla depus la Biblioteca Centrală Universitară din Cluj, ca donaţie din partea fiicei dnei Daniello. Nu ştiu ce conţine.

Prin Cluj n-a trecut niciodată un om de valoare mai mare sau măcar egală cu a lui Blaga. La asta mă gîndesc, în timp ce ştiu că la Paris un om cu sentimentul demnităţii naţionale, dl Brăiloiu, a cumpărat fondul românesc de documente Cioran, iar din Cluj pînă-n ţara lui Faust, în medii deloc diferite de acelea din Numele trandafirului, se mişcă foi din fondul Blaga al dnei Elena Daniello, „fiica lui Paracels“.

    

 

Marta Petreu

Fondul de manuscrise blagiene din colecţia dnei Elena Daniello

» anul XXII, 2011, nr. 4 (251)