Irina Nechit

 

 

Azi

 

Nu mă deranjează că cele două ferestre rotunde
nu se deschid,
ele sunt ochii orbi ai
clădirii la care m-am uitat
de dimineaţă până seara
fără să-mi pot scoate din cap
un gând care de fapt nu e gând ci un hău

Uite cum trece o zi,
chiar pot spune că a trecut deja
şi ceaţa a înghiţit tot mai multe clădiri
şi rugina a mai ros o bucată întinsă din acoperiş
iar fumul nu s-a mai ridicat spre cer, plutind la mică înălţime
sub aripile calde ale porumbeilor

Nu mă deranjează că întunericul se lasă încetul cu încetul
peste cele două mâini
care au adus în faţa voastră
o casă impozantă cu ferestre rotunde
ca nişte hublouri nespălate

Azi nu mai e azi,
pot spune că aproape a început
fără zgomot şi fără explicaţii
ziua de ieri.