Irina Nechit

 

 

Acolo dincolo 

Vara fierbe în cotloane albite de spumă,
se târăşte împreună cu viperele
galopează pe pajişti plesnind crupele cailor,
urcă fulgerător pe tulpinile copacilor,
vara e acolo
în coardele vocale ale bebeluşului, în vârtejul roşu din mijlocul trandafirului,

în abdomenul tărcat al viespii,
vara e dincolo
de uşa grea
dincolo de zidul cu milioane de fisuri,
vara e pe dealul verde

pe digul spart de viituri,
vara vara unde-i vara se freacă de picioarele greierilor,
se zbate în guşa pelicanului, gâlgâie în gâtlejul privighetorii,
se gudură pe lângă mine, îmi linge pulpele
apoi se îndepărtează se ascunde în adânca noapte şi nu mai ştiu
unde-i vara mea pe care am supt-o cu laptele mamei,
tot mai puţine răsărituri îmi curg prin sânge,
tot mai puţine celule din carnea mea
au câte un soare în loc de nucleu,
tot mai puţini fluturi vin să-şi ardă aripile
ademeniţi de strălucirea ochilor mei

 

Irina Nechit

Acolo dincolo

» anul XXII, 2011, nr. 2 (249)