Tanasescu, Ernu, Cârneci & Hayon:

Fişe despre toposuri

 

Ion Bogdan Lefter

Curtea, Petrila, Buxton (Anglia), Adelaide (Australia) etc.: poezie şi sinestezie 

Chris Tanasescu, Cartea de la Curtea şi alte 9 topologii, Bucureşti: Editura Vinea, 2010

 

Chris Tanasescu, unul dintre cei mai personali poeţi români de azi, îşi continuă în Cartea de la Curtea şi alte 9 topologii fascinantele experimente „improvizatorice“ şi „rockeriste“, desfăşurate pe spaţii tot mai largi şi pe planuri tot mai numeroase: textele pornesc întotdeauna de la notaţia cotidiană, de la toposuri cînd „centrale“, cînd „marginale“, precum Curtea sau Petrila, şi avansează prin acumulări progresive de detalii de tot felul, reflecţii, viziuni, deliruri. Pe acest traseu, discursul poetic al realităţii imediate se transformă, ca la „beatnicii“ americani de mai an, într-un fluviu magmatic, derutant, neliniştitor, fascinant. Precizare onomastică: autorul e unul şi acelaşi cu fostul Cris(tian) Tănăsescu, semnatar al altor cîtorva volume de versuri, al unor eseuri despre poezie şi traduceri din autori americani; prenumele anglicizat şi numele de familie scris fără diacritice vor să elimine oscilaţiile aduse de grafierea în publicaţii şi pe afişe din lumea largă de la Buxton (Anglia) la Adelaide (Australia), unde Cris(tian)/Chris călătoreşte şi performează împreună cu grupul său „sinestezic“ Margento…*

URSS/Republica Moldova/ România: cîte „patrii“?! 

Vasile Ernu, Născut în URSS, ediţie nouă, Editura Polirom, Colecţia „Ego-grafii“, 2010, 272 p.

 

A doua reeditare a debutului unui autor special: basarabean de origine, format universitar în România, la Iaşi şi Cluj, absolvent de Filozofie, apoi deplasat înspre zona de intersecţie dintre ideologii şi artele vizuale, în redacţia clujeană a Editurii idea design & print şi a revistei idea artă + societate, pentru ca, stabilit finalmente în Bucureşti, să intre în spaţiul propriu-zis literar, ca redactor de promovare al filialei din capitală a Editurii Polirom. Astăzi – scriitor şi autor de proiecte culturale, liber-profesionist.

Autor special, formulă literară aparte: în cartea sa de debut, publicată în premieră în 2006 (la aceeaşi editură, retipărită tot atunci, în 2006, şi în format mărit, însoţită de un cd în lectura autorului), Vasile Ernu îşi asuma propria biografie într-o manieră provocatoare, chiar sfidătoare. Tînărul intelectual cu biografie „picarescă“ depune mărturie asupra identităţii sale suspendate între mai multe „patrii“: dacă ţinem cont de trecerea dintr-un stat într-altul, basarabeanul trăitor în România, deşi de aceeaşi etnie cu cei de aici, se cheamă că e stabilit „în străinătate“; însă ţara în care s-a născut n-a fost actuala Republică Moldova, ci… Uniunea Sovietică, astăzi dispărută, inexistentă! De unde titlul: Născut în urss. Autorul ilustrează – într-o versiune „exotică“, deci – o anumită modă a ultimilor ani: memorialistica „vieţii mărunte“ din anii comunismului. Plină de detalii, de personaje, replici, obiecte, scrisă alert şi ironic, cartea nu-şi propune să condamne vechiul regim, ci să recupereze ce se mai poate recupera din universul cotidian al unei epoci de care – prin urmare – autorul se desparte surîzînd…

Despre „continuarea“ ficţionalizată din Ultimii eretici ai Imperiului (Editura Polirom, 2009) – cu altă ocazie.

Bucureşti/Bucarest/Bucharest în cuvinte şi imagini 

Magda Cârneci, Dan Hayon, Bucureşti: O colecţie de mirosuri/Une collection d’odeurs, fotografii de Dan Hayon, text de Magda Cârneci, traducere în limba franceză: Cristina Zaharia-Jamet, Magda Cârneci, Bucureşti: Editura Institutului Cultural Român, 2007, 104 p.

 

Magda Cârneci, Dan Hayon, Bucureşti: O colecţie de mirosuri/A Collection of Smells, fotografii de Dan Hayon, text de Magda Cârneci, traducere în limba engleză: Adam J. Sorkin, Alina Cârâc, Bucureşti: Editura Institutului Cultural Român, 2007, 104 p.

 

O „carte-proiect“ foarte interesantă: Bucureşti – o colecţie de mirosuri, album cuprinzînd un eseu de Magda Cârneci şi fotografii de Dan Hayon. Sînt – de fapt – două volume distincte, cu aceeaşi copertă şi aceeaşi paginaţie: unul în care textul apare în versiuni paralele în româneşte şi în limba franceză (Bucarest, une collection d’odeurs, traducere de Cristina Zaharia-Jamet, în colaborare cu autoarea) şi alta în care versiunea a doua e în engleză (Bucharest, A Collection of Smells, traducere a americanului Adam J. Sorkin) (ambele ieşite la Editura Institutului Cultural Român, în 2007). Magda Cârneci este – se ştie – unul dintre numele de vîrf ale „noului val“ care domină literatura română de circa trei decenii. Poetă şi eseistă, dar şi critic de artă, ea s-a angajat în realizarea acestor splendide „cărţi-obiect“, de citit şi în egală măsură de privit, la intersecţia celor două direcţii ale sale de manifestare: cea literar-culturală şi cea vizuală. Ca intelectual de elită, de multă vreme bucureşteancă (deşi nu s-a născut în capitală), ea scrie despre oraş şi în acelaşi timp îl priveşte, împreună cu Dan Hayon, autorul fotografiilor. Ca orice mare conglomerat urban, Bucureştiul este şi el – sau „Bucureştii“, cum se spunea cîndva, la un foarte semnificativ plural… – un amestec de componente şi influenţe şi o suprapunere de straturi istorice şi culturale, un sofisticat „palimpsest“. Cu inteligenţă şi cu sensibilitate, într-o scriitură poematică, Magda Cârneci prinde în eseul ei imaginea ataşantă a unui oraş al contrastelor – pe care-l putem în acelaşi timp admira în „naraţiunea fotografică“ a lui Dan Hayon. Un album – cu variantele sale destinate spaţiilor culturale francofone, respectiv anglofone – de cea mai fină calitate.

 

Text publicat iniţial on-line,
în revista virtuală ArtActMagazine/
www.artactmagazine.ro,
nr. 81, 18 august 2010.

 

Notă

* Cristian/Chris Tănăsescu, poet şi recitator (voi nuanţa de îndată termenul), membru al grupului de poetry/art performance şi/sau cross artform Margento, e animatorul unor spectacole în care, sub emblema grupului, apare alături de cîţiva colegi care-i însoţesc poemele cu muzici/sonorităţi şi cu improvizaţii picturale, cu intenţii – ultimamente – multiartistice ori sinestezice. Iată cum descrie el însuşi acest tip de prestaţie într-un interviu din 2005, după ce grupul Margento cîştigase Marele premiu la Buxton Fringe Festival, Marea Britanie: „Margento e proiectul pe care l-am înfiinţat în 2001, axat pe asemenea spectacole (în lumea anglofonă se numesc «poetry performance») în care îmi recit/incantez/improvizez poemele, ajutat de o trupă de rock cu improvizaţii jazzistice, unde omul de bază e Valentin Baicu – pianist, compozitor, aranjor renumit, ajutat de Maria Răducanu, o vocalistă care nu mai are nevoie de nici o recomandare, de Valentin Q (Nicolescu), la tobe, şi, de curînd, de Costin Dumitrache – inginer de sunet şi chitarist. O componentă esenţială în spectacolele astea sînt happening-urile de pictură, «action painting», cum le zice în Vest, date de bunul meu prieten Grigore Negrescu, un pictor complet, uluitor. Mai este însă şi călăuza noastră discretă, impresara Raluca Niţă, fără care eu cel puţin n-aş face nici cît o ceapă degerată. Dar asemenea spectacole eu fac din 1992 – primul l-am dat la Librăria Eminescu, unde am lansat primul meu volum, La răsăritul temniţei. Îţi dai seama cum s-au uitat săracele librărese cînd la lansare au venit, «normal», Mircea Martin, Radu Ţeposu şi Dan Laurenţiu, iar eu eram cu un set de tobe, boxe şi chitare. Lansarea a făcut mare vîlvă şi pentru că am pus cartea la preţul de un leu – aşa că uluitorul tiraj de 10.000 de exemplare s-a epuizat aproape instantaneu, plus că au spart vitrina librăriei şi au smuls cărţile dinăuntru etc. Cu Margento am avut o mulţime de show-uri, pe la cluburile din Bucureşti, la Casa Universitarilor, la Institutul Cultural German din Iaşi, la faimosul festival Om rău de la Petrila, al lui Ion Barbu, la ValFest Lupeni etc. Anul ăsta mergem şi la StufStock“ (interviu apărut în România liberă, 2 august 2005, cf. http://www.romanialibera.ro/ a3836/chris-tanasescu-34-margento-e-un-soi-de-bucatarie-traditionala-care-lasa-ingredientele-neatinse-dar-mai-vii-34.html, aici cu diacriticele adăugate). Dintr-o altă prezentare, din aprilie 2007, aflăm că grupul Margento s-a produs între timp şi în Australia, la Adelaide Fringe Festival, iar în componenţă mai apare Sorina Enea, „perla proiectului cu voce de sirenă homerică“ (apreciere preluată din presa australiană – cf. site-ului Metropotam, http:// metropotam.ro/La-zi/2007/04/ art1764518014-Margento-Noi-suntem-elitisti-in-masura-in-care-dragostea-e-elitista/). În acelaşi loc, Chris Tănăsescu e prezentat ca poet (volume publicate, prezenţe în antologii din România şi sua, Premiul Bibliotecii Internaţionale de Poezie din Maryland), traducător de literatură americană, britanică şi irlandeză, precum şi… „doctorand în poezie contemporană“ (titlu obţinut ulterior, în 2008). Ultimele ocupaţiuni completează profilul complex al unui avangardist pentru care riscurile creative şi performative nu exclud, ci – dimpotrivă – presupun acumulările culturale, aprofundările, erudiţia în domeniul său de manifestare şi în altele conexe. În conformitate – nu-i aşa? – cu modelul intelectualului şi artistului postmodern…

 

Ion Bogdan Lefter

Tanasescu, Ernu, Cârneci & Hayon:

» anul XXII, 2011, nr. 2 (249)