Jurnalul unui politician de altădată  

Ion Bogdan Lefter

    

Ioan Hudiţă, Jurnal politic (1 martie 1942-31 ianuarie 1943). Studiu introductiv, note şi indice de acad. Dan Berindei, Bucureşti: Editura comunicare.ro, 2009, 528 p.

 

A apărut un nou volum din amplul jurnal ţinut de fruntaşul ţărănist Ioan Hudiţă, publicat cu începere din 1997 de ginerele său, istoricul Dan Berindei, la diverse edituri (mai întîi la… Roza Vînturilor; apoi la Institutul European, la Editura Fundaţiei pro, la Paralela 45, Lucman etc.). În Studiul introductiv mai e anunţat un volum cu care perioada 1938-1945 va fi completă, cu un total de 13 tomuri. (Cîteva au fost publicate „pe sărite“, nu în succesiune strict cronologică – nu e limpede de ce.) Nu ştim dacă Hudiţă a făcut însemnări zilnice şi înainte de 1938 şi după al Doilea Război, de pildă după perioadele în care a fost deţinut politic, sub regimul comunist (1947-1955, 1961-1962). După unele surse, de pe urma lui au rămas peste 20 de caiete, puse de el însuşi în ordine la senectute. A fost longeviv: născut pe 1 august 1896, s-a stins pe 21 martie 1982, la aproape 86 de ani.

Fie şi limitat la perioada respectivă, 1938-1945, jurnalul lui Ioan Hudiţă s-ar putea dovedi cel mai impunător lăsat de politicienii români. Cu notaţii cotidiene adeseori ample, minuţioase, e o extraordinară „oglindă de epocă“. Volumul de faţă confirmă. Pe fundalul Războiului Mondial, sub dictatura antonesciană, Hudiţă continuă să facă politică, deşi partidele fuseseră interzise: are multe întîlniri, e prezent la şedinţele „ilegale“ ale conducerii Partidului Naţional Ţărănesc, face şi un turneu prin filialele din Moldova, între timp îşi vede de celelalte puncte de pe agendă (cursuri universitare, comisii de bacalaureat etc.), consemnează multe lucruri pe care le află de la unii-alţii şi, aproape în fiecare seară, urmăreşte la radio situaţia de pe front şi evoluţiile internaţionale, apoi le rezumă. Viaţa personală interferează şi ea în mare măsură cu cea publică, protagonistul aflîndu-se în miezul reţelei de bune familii care formau elita aristocratică, intelectuală şi politică a epocii. Secretar general adjunct al pnţ, apropiat al lui Iuliu Maniu, ferm antigerman, Hudiţă e o personalitate puternică, un domn, cu o etică în virtutea căreia pune destinul ţării sale pe primul plan; activ, considerat de cei din jur „optimist“, spirit pozitiv, constructiv, foarte „conectat“ la vremurile pe care le trăieşte. Jurnalul său – o scriere „nonfictivă“ de mare valoare documentară şi umană.

Text publicat iniţial on-line,

în revista virtuală ArtActMagazine/www.artactmagazine.ro, nr. 50,

13 ianuarie 2010

 

Ion Bogdan Lefter

Jurnalul unui politician de altădată (Ioan Hudiţă, Jurnal politic (1 martie 1942-31 ianuarie 1943). Studiu introductiv, note şi indice de acad. Dan Berindei, Bucureşti: Editura comunicare.ro, 2009)

» anul XXI, 2010, nr. 9 (244)