O istorie a colosului cu picioare de hârtie

 

Lukács József

  

În 14 octombrie 2010, a avut loc un eveniment aparte în lumea presei clujene: a fost lansat volumul despre istoria presei scrise din Cluj-Napoca din ultimele două decenii. Atenţia care a fost acordată acestui volum, dar şi simpatia manifestată faţă de autor au fost exprimate de prezenţa, într-un număr foarte mare, a jurnaliştilor clujeni şi a unor personalităţi de marcă ale Universităţii „Babeş-Bolyai“, îndeosebi ale Catedrei de jurnalism.

Autorul acestui studiu îndrăzneţ despre presa postdecembrisă de la Cluj este cunoscutul jurnalist Tiberiu Fărcaş, iar volumul este intitulat Colosul cu picioare de hârtie: O istorie subiectivă şi ilustrată a presei scrise din Cluj-Napoca, 1989-2010. Masivul tom, de 464 de pagini, a apărut la editurile comunicare.ro şi Eikon, în 2010.

Absolvent de studii filologice şi politice, Tiberiu Fărcaş a lucrat timp de 16 ani la diverse ziare clujene, dar în urmă cu aproximativ doi ani a părăsit meseria de jurnalist şi activează în domeniul comunicării. Volumul despre istoria presei clujene poate fi considerat omagiul pe care acest ziarist, profund implicat în lumea presei clujene, îl aduce colegilor săi de breaslă, în momentul despărţirii de profesiunea lor, şi, implicit, concitadinilor săi.

Datorită faptului că a lucrat atât de mult timp în lumea ziarelor clujene, Tiberiu Fărcaş este un bun cunoascător al persoanelor care contează în lumea jurnaliştilor şi al fenomenelor care modelează viaţa redacţiilor. Cunoaşte, de asemenea, şi problemele cu care se confruntă presa, acest „câine de pază al democraţiei“, din primul oraş al Transilvaniei. Fiind o persoană din interiorul breslei jurnaliştilor, Tiberiu Fărcaş este un martor credibil al istoriei trăite, ceea ce conferă cărţii sale de debut o valoare de document.

Volumul este împărţit în nouă capitole. Primul şi totodată cel mai scurt capitol prezintă perioada romantică a presei clujene, cea a lunilor care au urmat după schimbarea din decembrie 1989. În capitolele ii, iii şi iv sunt prezentate istoriile a 18 cotidiene, 19 ziare regionale, 32 de publicaţii săptămânale, bilunare şi lunare care apar sau au apărut la Cluj. Capitolul v este dedicat presei culturale: el cuprinde informaţii despre 39 de publicaţii literare, culturale şi religioase. În capitolul vi este prezentată presa online, adică noua faţă a mass-mediei, care câştigă teren pe zi ce trece. Ultimele trei capitole cuprind diverse informaţii despre lumea presei clujene: despre ziarişti şi evenimente legate de aceştia, cum ar fi regretabilele agresiuni împotriva lor, întâmplări savuroase, date despre asociaţii profesionale de media, respectiv starea presei clujene din timpul crizei economice din ultima perioadă de timp.

La redactarea studiului său, Tiberiu Fărcaş a folosit în primul rând colecţiile de arhivă ale publicaţiilor despre care a scris. A folosit, de asemenea, studii despre anumite fenomene sau aspecte ale presei clujene şi, cum se poate deduce din formularea unor fraze, informaţii de istorie orală. Bibliografia surselor de informaţii este publicată la sfârşitul volumului.

Nu trebuie să ne aşteptăm la informaţii, analize şi concluzii referitoare la tirajele reale ale ziarelor care au apărut la Cluj sau la împrejurările care au dus la înfiinţarea, respectiv dispariţia unor publicaţii. O astfel de cercetare s-ar fi putut efectua numai prin cercetarea arhivelor administrative ale acestora. Nu vom găsi nici evaluări ale calităţii materialelor care au apărut de-a lungul anilor în aceste ziare sau despre atitudinea publicaţiilor în diverse momente politice sau istorice. Tiberiu Fărcaş nu a avut intenţia să judece presa clujeană sau „să supere pe cineva“. El a vrut să omagieze pe cei care au făcut parte din breasla jurnaliştilor, a evocat momente din istoria oraşului şi din istoria unor redacţii, din viaţa unor personalităţi şi echipe de jurnalişti.

Conştient de faptul că societatea noastră a devenit una a „civilizaţiei imaginii“, autorul publică în volum aproximativ 1.000 de imagini: fotografii ale patronilor de ziare, ale redactorilor-şefi şi ale ziariştilor şi multe, foarte multe reproduceri ale unor pagini de ziar.

Tiberiu Fărcaş şi-a luat o măsură de precauţie când a numit volumul, în subtitlu, o istorie subiectivă. Această sintagmă nu ascunde însă vreun partizanat, o istorisire unilaterală sau luarea unei atitudini împotriva sau în favoarea vreunei instituţii sau persoane din presa clujeană. Cartea nu şi-a propus să ofere informaţii exhaustive despre tot ce s-a întâmplat în presa clujeană în aceste două decenii, nu este un dicţionar cu informaţii despre ziare, redacţii şi jurnalişti şi nu tratează toate publicaţiile care au apărut în acest oraş în acest interval de timp, fiind lăsate la o parte oficioasele partidelor, foile care au apărut numai în timpul campaniilor electorale, presa studenţească şi şcolară şi cea publicitară. De asemenea, autorul a ocolit presa de limbă maghiară, amintind în treacăt doar câte un ziar local sau regional şi pomenind numai două reviste de cultură.

Tiberiu Fărcaş iubeşte lumea presei şi, deşi s-a despărţit de meseria de jurnalist, este şi rămâne un admirator al acestui „colos cu picioare de hârtie“ care este socotit o putere a statului, chiar dacă elemente componente ale acestuia, ziarele şi revistele, arată o fragilitate accentuată.

 

Lukács József

O istorie a colosului cu picioare de hârtie (Tiberiu Fărcaş, Colosul cu picioare de hârtie: O istorie subiectivă şi ilustrată a presei scrise din Cluj-Napoca, 1989-2010)

» anul XXI, 2010, nr. 12 (247)