Despărţirea de Ginsberg

 

de Ion Zubaşcu

  

n-ai putut perverti America tu nu eşti America

soră-mea Ileana a bătut Statele Unite în lung şi în lat

ţinându-se de mână cu filosoful Jean Baudrillard

şi n-a văzut nicăieri grozăviile pe care le-ai văzut tu

iar eu o cred pe soră-mea Ileana cu bunul ei simţ de Maramureş

şi pe postmodernistul Jean Baudrillard înainte de a te crede pe tine

ieşind din Mancester pe plaja Hampton la Oceanul Atlantic lângă Boston

au văzut doar fete cu trupul acoperit în costume de baie întregi nu în deux pièces

şi băieţi cu şorturi lungi până la genunchi nu în slipuri europene

crainicele tv de pe toate canalele fără decoltee deocheate

doamnele şi adolescentele ieşite în iureşul supermarketurilor nefardate

lăsând frumuseţea firească a cărnii să-şi spună cuvântul

cu părul împletit în cozi sănătoase pe spate ca fetele de pe Valea Izei

America din poemele tale nu e cea adevărată

e doar o făcătură a halucinaţiei tale de drogat ciudat şi exclus

America ta se găseşte doar la marginile Imperiului

în România şi în ţările lumii a treia unde ajung filmele violente şi porno

ca-ntr-un tomberon de gunoi cu toate deşeurile homleşilor lumii

poemele tale au americanizat doar cărţile generaţiei mele

din România şi din ţările Estului comunist

pentru care orice anomalie şi inversiune inclusiv sexuală

erau mai bune şi autentice decât sovietizarea şi dictatura Securităţii

unii colegi ai mei de generaţie din anii liberalizării comuniste

crescuţi în universităţi de foştii stalinişti proletcultişti

experţi reciclaţi mai târziu în existenţialism textualism şi postmodernism

voiau să facă afaceri textuale cu marijuana mescalină şi benzedrină

şi să înfăptuiască „revoluţia mielului sexy“ în întreg lagărul comunist

luptând pentru pace şi eu am visat să scriu ca tine

să rescriu Howl şi America sub dictatura lui Ceauşescu

şi câţiva chiar au făcut-o după decembrie ’89 dar fiecare cu ale lui

să te imite imitatorii talentele viguroase să-şi urmeze propriile rădăcini

iar rădăcinile mele nu sunt în America oricât aş fi dorit lucrul ăsta

nici n-aş putea creşte la nesfârşit cu rădăcinile în afară

rădăcinile mele sunt în Maramureş între izvoare irepresibile

vin din acest pământ pietros din această familie nenorocită de vremuri

din această ţară oricât de păcătoasă şi maşteră ar fi

sunt rădăcinile mele şi n-o să mă dezic niciodată de ele

stau în casa Ilenei din bârne rotunde de brad în Dragomireşti

în veranda de la etaj cu căpriori şi brânci maramureşene

aici îţi citesc poemele sodomizate de revelaţii divine şi vicii pe măsură

până când mi se pare de-a dreptul stupid

să întorc spatele superbului răsărit de soare de la ora şapte jumate

din dimineaţa zilei de 2 august 2010 cu primele raze ieşind

după Cornul Dealului şi luminând hotarele Dragomireştiului

cu aceeaşi prospeţime cu care tatăl meu Ilie a privit în copilărie

cu ochii lui limpezi aceleaşi dealuri acelaşi cer şi aceleaşi hotare

o să întoc spatele antologiei tale Howl şi alte poeme

şi-o să-mi las faţa şi spiritul luminate de răsăritul Soarelui de Maramureş

e mai important să privesc sturzul pestriţ din vîrful mărului de vară

cum stă pe creangă şi ciuguleşte carnea dulce a fructului de la picioarele lui

se uită la mine şi cu ciocul lui ascuţit mai rupe o gură de realitate zemoasă

aş vrea să fiu mai mult această pasăre decât oricare dintre poemele tale

acum centrul lumii s-a mutat din New York la Dragomireşti

centrul lumii e mereu acolo unde bate inima mea vie

şi irigă cu sânge proaspăt amintirea morţii tatălui meu

şi a tuturor celor neştiuţi ca el dinaintea lui

înţeleg foarte bine că în America ta şi a tuturor libertăţilor

tu ai vorbit în numele minorităţii pederaste marginalizate

i-ai afirmat drepturile şi ai strigat în gura mare adevărurile ei

dar în România marginalizat e întregul popor român

de o minoritate care a confiscat ţara în buzunarele proprii

să luăm lucrurile în ordinea priorităţilor întâi morţii noştri

din închisorile comuniste şi chiar morţii din toată istoria noastră

atât de nebuloasă şi contrafăcută atât de departe de adevăr

cele 10.000 de crime împotriva umanităţii oameni hăcuiţi pe mese de măcelărie

torturaţi şi ucişi bestial în subsolurile Securităţii fără procese fără judecată

cu trupurile încă ascunse în gropi comune sub grohotişuri şi bălării

despre care nu ştim încă nimic după 60 de ani de istorie mereu falsificată

morţii din războiul civil de 13 ani împotriva ţăranilor şi a pământului lor

din 100 de răscoale ţărăneşti ascunse de comunişti pe vremea colectivizării

cei 1.116 morţi nevinovaţi din decembrie 1989 şi cei ai mineriadelor

familii întregi schilodite soţii fără soţi şi copii fără taţi

care nu vor afla niciodată adevărul

milioane de oameni cu destinele răvăşite şi răni care nu se vindecă

şiroind de sânge proaspăt şi cald de la un mileniu la altul

de la Mioriţa încoace de o întreagă istorie de o veşnicie întreagă

asta e ordinea priorităţilor poeziei mele şi abia după aceea

va veni rândul tuturor celorlalte nedreptăţi cât de mărunte până la una

ştiu că opusul unui adevăr nu e întotdeauna eroarea

ci poate un adevăr mai profund dar ce am eu în comun

cu „milionul tău de troţkişti“ Moscova nu e sfântă

n-a fost şi nici nu va fi niciodată sfântă nu vreau să te mai văd

citindu-l pe Marx şi fumând marijuana cu toţi sodomiţii tăi

cu Neal Cassady „animalul“ tău şi cohortele lui de drogaţi

cu delirul tuturor dezaxaţilor tăi perverşi America cea vie

nu delirează ca tine doar România delirează din toate canalele ei tv

vomând zi şi noapte peste paturile conjugale ale milioanelor de oameni derutaţi

mama şi tatăl meu din Dragomireşti sunt mai importanţi pentru mine

cu vieţile şi morţile lor decât toate poemele tale

cum ţi-ai afirmat tu deschis homosexualitatea şi iubirile tale neruşinate

sunt dator cu atât mai mult să-mi descopăr şi eu

curajul de a-mi recupera propria biografie şi tragica mea istorie

care e alta decât a hăndrălăilor tăi sublimi din poemele tale de dragoste

şi dacă tot suntem în plin proces cosmic de inversare

a polilor magnetici ai planetei cred c-ar trebui să profităm de ocazie

să ne răsturnăm şi noi paradigmele poetice şi mentale inversate

readucând cu picioarele pe pământ tot ce stătea de 150 de ani cu capul în jos

lumea e largă încapi şi tu şi eu dar fiecare cu durerile şi priorităţile lui

e nefiresc şi revoltător ca eu să-ţi cunosc în România la porţile Orientului

dezmăţurile tale din America mai bine decât propria noastră Şcoală Ardeleană

scoasă din manualele de română de pravoslavnicii nostalgici sau de inconştienţi

şi tu să nu ştii nimic despre torturile în care a fost ucis tatăl meu la Sighet

şi nici despre viaţa mea chinuită sub dictatură e o anomalie strigătoare la cer

iar dacă nu se va întâmpla lucrul ăsta cât de repede cu putinţă

şi acest scâncet de om hăituit nu va fi tradus în 30 de limbi ca Urletul tău

America mândră şi liberă va ajunge în scurt timp ocupată

zdrahoni negri şi asiatici arabi musulmani fiii celor ce-au intrat

cu avioanele lor kamikaze în Turnurile Gemene în 11 septembrie 2001

vor bara intrările în sălile de votare din centrele electorale ale Americii

cu bâte grele de baseball în mâinile lor vânjoase

şi nu-i vor mai lăsa pe sfrijiţii eroi ai poemelor tale să intre la vot

toate televiziunile lumii vor transmite în direct imagini înfricoşătoare

şi judecători afroamericani de la Curtea Constituţională a sua

nu vor pronunţa niciun verdict de discriminare

la fel de şocat am rămas ca poet când am descoperit că Eminescu al nostru

din perversele retardatele manuale de literatură română

a fost contemporan cu Walt Whitman şi Arthur Rimbaud

dar cine şi-ar fi imaginat că însăşi Independenţa Americii

vestită de Clopotul Libertăţii din Philadelphia în 4 iulie 1776

a intrat aproape deodată pe scena istoriei lumii noi cu tânăra literatură română

când Samuil Micu publica la Viena în 1779 epocala sa Carte de rogacioni

cea dintâi tipăritură în limba română cu alfabetul latin

iar apoi tot în centrul Imperiului împreună cu prietenul său Gheorghe Şincai

tipăresc vestita gramatică Elementa linguae daco-romanae sive valachicae

după alte scrieri istorice de căpătâi pentru orice scriitor român

când mulţimile Transilvaniei fluturând steaguri cu Virtus Romana Rediviva

s-au ridicat împotriva Imperiului care i-a făcut pe români chiriaşi în propria casă

şi i-au cerut lui Romândor în uluitoarea epopee a Şcolii Ardelene„Du-ne – strigând – măcar în ce parte

Ori la slobozenie, sau la moarte!“

iar în tot acest scurt răstimp al aceleiaşi istorii planetare comune

când geografia pare c-a scris istoria mai degrabă decât oamenii şi popoarele

cum a crescut şi unde a ajuns tânăra naţiune americană

şi ce s-a-ntâmplat şi unde-a ajuns poporul român

cu necunoscuta lui literatură în lume?

întorc aşadar spatele cărţii tale cu înfloritoarele ei poeme hetero şi homo

şi cum tu te-ai delimitat de Pessoa cu argumente atât de penibile

îmi iau şi eu îngăduinţa să aduc puţină raţiune şi bun-simţ în sexofrenia ta

revin aşadar la priorităţile mele fiecare cu durerile lui cu morţii şi renaşterile lui

să nu las grădina noastră din Maramureş să se părăginească

ce-ar zice mama şi tata din ceruri dacă ar vedea-o ce junglă a ajuns?

să mă întorc la grădina strămoşilor mei cu cioburi de lut ars în pământ

la oasele învăţaţilor Şcolii Ardelene risipite în exil

prin Italia Slovacia Ungaria şi Polonia cu trupurile ciopârţite

ca ale profeţilor Vechiului Testament chiar de cei din neamul şi sângele lor

ca trupurile apostolilor lui Cristos răstignite şi decapitate

printre străinii de Dumnezeu să lucrez cu soră-mea în grădina noastră

de pe Valea Izei să ne rugăm cerului şi lui Dumnezeu să putem lucra în Grădină

să veghez cu poemele mele ca niciodată măcar de acum înainte

geografia Pământului să nu mai rescrie istoria lumii

înaintea oamenilor şi a popoarelor

 

Ion Zubaşcu

Despărţirea de Ginsberg

» anul XXI, 2010, nr. 12 (247)