Excentric exerciţiu de imagine

 

Răstignit cu duioşie

pe curbura de sus a frunzelor

soarele clipeşte nevăzut

din ochii săi de aur;

restriştea, hipermulţumită.

Să ne tocmim, odaliscă!

Scad pomii

cu-atât mai mult

cu cât sunt retezaţi

de înălţimea ferestrei, limitată;

singura în măsură să-ţi

redea cât vrea ea din peisaj.

Cântecele păsărilor

sunt un răsfăţ precum o chiuvetă

într-un atelier de pictură

al naibii de searbăd

şi sărăcăcios.

O pictură reprezentând

stupi de albine; naivi.

Se depărtează un bărbat

lovind ritmic de picior ziarul făcut sul.

O fată aplaudă pe trotuarul

celălalt; traversând, cei aşteptaţi

desfăşoară un exerciţiu de imagine

ostentativ, pletos.

O piaţă frumuşică, cochetă

deconcertează zările.

Filip Kőllő

Excentric exerciţiu de imagine

» anul XXI, 2010, nr. 11 (246)