Departe, Satya

 

Semiîntuneric ochii

puţin şicanând.

Ciocolată ocru-auriu.

Calcul, luminează-mă!

Sunt...

Ştiu cine eşti.

Şi cât de fabulos de sărac

pe tărâmul ţării lăcrămioarelor.

O gâză dă târcoale Zânei rele;

e strivită la puţin timp

după ce acostează.

Spune-mi ceva ce nu ştiu.

Ceaiul verde chinezesc

poartă crochiuri roşii şi negre

pe el; în două pătrăţele-lift.

Marea ploios amintită, navele de

coastă în zare, cerberi alungiţi, gri.

Ai auzit cum respiră nisipul?

Nisipul aerian...

Patetic şi nedeterminat.

Să fiu motivat de altceva;

o, cum te-aş putea uita!...

Departe, Satya, prietenă nepreţuită.

Cuţitul nu se vede de cafea;

dar la o simplă deplasare

răsare clar, robust şi trufaş.

Empatie – o bătrânică zâmbind

fetiţei de vis à vis, jucăuşă;

numeroase cleme-fluturaşi de plastic

strident coloraţi, încleştaţi

părului ei şaten crud.

Predispune la optimism accentuat.

Spune-mi ceva ce nu ştiu.

Sunt...

Filip Kőllő

Departe, Satya

» anul XXI, 2010, nr. 11 (246)