Centrifugă fugară

 

Superstiţii digitale

etalate lamentabil ca pe

aceleaşi haine suspendate ieftin

pe umerii şevaletelor.

Somn, ochii închideţi-i!

De vrei, ermetice simţuri

inundă-ţi-le în galbena portocală

a pădurilor de vişini vişinii.

Al greierilor dulce vaier, iarăşi

răsună prin plasa verde, verosimilă.

Vântul ploios pe divanele frunzelor.

Există un grad de suportabilitate.

Echivalent leneviei active, capabilă.

Timpuri iresponsabile, nevinovate.

Naşteri în pierdere.

Trup rupt de realitate, boem

cu mult deasupra; preponderent

staroste, tu, în faţa vodcii line.

Urâtă masă – faţa normală.

Vor fi alături cele mai alese nelinişti –

anxietatea de bază, aur platinat.

70% inadaptabilitate.

Când îţi vei fi epuizat toate

subterfugiile, banale, vei realiza

că m-am îndepărtat la dulci leghe

de tine; suficient să-ţi fac faţă

maleficelor farmece (n-ai depăşit

aceeaşi ţigancă-mentor, nu).

Scântei, spumă, întrupare temporară

metempsihoză maidaneză, cât între

două degete nebune, nebune de legat.

Departe, marea îndrăgită, ploaia

halba de bere şi navele de coastă –

prietene la cataramă, deşi minuscule

în zare; ea poate să zacă în hotelul ciudat.

Colecţie de absurdităţi şi... consternat

divulg această resetare în grafia nopţii funebre.

Filip Kőllő

Centrifugă fugară

» anul XXI, 2010, nr. 11 (246)