Favoritul doisprezece

                                              lui Nino Stratan 

Etern tern chip

în chip de mască zilnică

ceea ce nu impietează cu nimic

asupra frumoaselor riduri strânse

cu grija celui trecut prin multe.

Reflecţii, ca şi singure

altele, mi le-a ridicat livid câştigul

înlocuit negativ în culisele

încăperii căpătate mică, mică;

răsfăţ sumbru.

Se petrec întâmplări neîntâmplătoare.

Ţi s-a stins mama

şi ceri un milion împrumut la telefon.

Da, Nino! Iar după ea te-ai stins

şi tu – basorelief ce nu-ţi seamănă;

şapte etaje, atât.

Fără îndoială

că se luminează de înserare

şi de noaptea imbatabilă, de neevitat.

Deşi piaţa încă funcţionează.

Picior peste picior pe scaun

o ţigară fumând

rezemată cu cotul de pepenii

de vânzare; strânşi într-un ţarc

timorat, ca o uriaşă mură verde

sau un strugure expandat; puşcăriaş.

Vesel pisoi în iarbă, cât ea de înalt.

Favoritul doisprezece.

Al iubirilor devorator – timpul, brunetă

cu nervii la pământ, asfalt, tocuri

groase... atât.

Pe când noi

vânăm stele căzătoare-dorinţi

mai mult ca sigur, nesigure.

Filip Kőllő

Favoritul doisprezece

» anul XXI, 2010, nr. 11 (246)